Pe patul de moarte citea „Avuția națiunilor” a prietenului său mai tânăr Adam Smith, apreciind-o numaidecât ca pe o mare reușită intelectuală.
Eseurile sale politice s-au numărat, alături de cele ale lui Montesquieu, cu care coresponda, și Locke, printre scrierile ce i-au influențat cel mai mult pe Părinții Întemeietori ai SUA.
Filosoful David Hume s-a născut la Edinburgh, ca al doilea fiu al unei familii din mica nobilime scoţiană, la 26 aprilie 1711.
Adept al empirismului, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai iluminismului scoţian, a criticat dogmatismul metafizic şi religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat o serie de subiecte filosofice cum ar fi cauzalitatea, identitatea personală sau originea virtuţii.
Contemporan cu Immanuel Kant, a respins şi a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experienţă.
Hume a agonisit o avere modestă din vânzarea diverselor sale publicaţii, la care s-au adăugat remuneraţiile primite în câteva scurte perioade când a îndeplinit funcţii publice bine retribuite.
În 1723, după studiile făcute acasă, a intrat la Universitatea Edinburgh, unde a studiat dreptul, dar trei ani mai târziu s-a îndreptat către un studiu independent prin lectură.
În 1734, a vizitat Franţa, unde, pentru următorii trei ani, a lucrat la un „Tratat asupra naturii umane”. Primele două volume ale tratatului au fost publicate anonim, în ianuarie 1739, iar cel de-al treilea în 1740.
În 1741, a publicat primul volum din „Eseuri”, care s-a bucurat de un succes extraordinar, iar în 1742, a publicat cea de-a doua ediţie şi cel de-al doilea volum.
În 1744, a devenit tutorele marchizului de Annandale. În 1748, a publicat Philosophical Essays concerning the Human Understanding. În 1757, a terminat lucrarea History of Great Britain, publicată în cinci volume, între 1752-1764 şi, în timp ce primele volume nu s-au bucurat de un interes deosebit din partea publicului, ultimele volume au înregistrat vânzări foarte bune.
În 1757, a publicat Four Dissertations: The Natural History of Religion, Of the Passions, Of Tragedy, Of the Standard of Taste.
În 1763, a fost numit secretar personal al Lordului Hertford, ambasador britanic la Paris, iar în 1767, a devenit subsecretar de stat la Londra.
În 1769, s-a stabilit la Edinburgh şi a renunţat la cariera sa în literatură pentru a susţine scriitori tineri precum Thomas Blackwell, Tobias Smollett şi Jean-Jacques Rousseau.
În 1779, au fost publicate, postum, Dialogues concerning Natural Religion.
A murit la 25 august 1776.
