„Serul antituberculos” al lui Puțureanu, a provocat reacția violentă a administrației sanitare.
Deși în ianuarie 1921 depune documentația la Direcția Generală a Serviciului Sanitar din Bucuresti și începe experimentarile la Spitalul Zerlendi, autoritățile locale încep în plină iarnă „dezinfectarea” stațiunii Olanești, împraștiind bolnavii.
La București nu s-a făcut niciodată analiza serului.
În același an începe și o campanie contra lui Puțureanu în ziarul Dimineata, susținută de declarațiile dr. Charles Laugier, Inspectorul sanitar al Olteniei, și de tăcerea dr. Cantacuzino.
În numărul din 15 decembrie 1921, revista Evoluția publica articolul „Pu-țu-rea-nu!? – Pfui!” în care se vorbea de cazul doctorului care susținea că descoperise leacul tuberculozei:
„Cu adevărat, numai la noi românii se putea petrece și această batjocură națională. Numai la noi, nația discursurilor de auto-glorificare, de patriotism manifestat prin colecte de pe spatele contribuabilului stors până la măduvă prin „ceaiuri” și alte feluri de serate de binefacere.
E o crimă să nu dai cuiva posibilitatea să se manifeste.
E cazul drului Puțureanu!
Al doctorului, care în loc să se apuce să facă speculă de valută, de permise, de alte contravenții botezate astăzi cu atâtea nume – speculă de pe urma căreia să se vadă astăzi cu burta și punga umflată, s-a pus bietul de el să muncească ani, ani întregi, peste 14 ani, pentru ca să poată mântui omenirea de năpasta tuberculozei, a boalei care bagă cu vremea 80 la sută din oameni în pământ.
Acest doctor, despre descoperirea căruia am mai vorbit, n-a fost de nimeni părtinit.
Doctorii, a căror muncă în folosul omenirii și al națiunii se rezumă de obicei la consultarea bătăii inimii și la plata încasată, s-au năpustit asupra lui ca lupii. Să fie cineva mai om decât ei?
Să descopere un român leacul, care să tămăduească omenirea? Dar cel puțin de era străin, ungur, namț, rus, bulgar, fie orice, dar român!?
Și s-au năpustit prin ziare să distrugă pe românul care a cutezat să trădeze crasa impotență națională.
Iar când deputații și senatorii, care n-au doctorate în medicină dar au suflet, au cerut guvernului să sprijinească, să ajute drului Puțureanu (ce mai nume! Pfui!) să-și desvolte și perfecționeze descoperirea, un domn medic, care mai e și parlamentar, l-a făcut pe drul de la Olănești ucigaș (rogu-te) de oameni și a cerut ziarelor să tacă, să nu mai scrie despre descoperirea aceasta blăstămată.
Ne vine în minte că drul Puțureanu tot nu va dispărea de pe glob oricât l-ar ataca.
Are oferte destule, străinătatea i-a și deschis porțile.
Dar mai e ceva.
Însuși drul de la Olănești a spus-o, deplin conștient, că descoperirea serului anti-tuberculos va fi al doilea grâu al României.
Dlor doctori, și mai ales domnilor deputați doctori, țineți seama cel puțin de asta: Grâul acesta românesc al doilea vă va îmbogăți întâi de toate pe Dvoastră”.
