Savantul Valentin Haüy, întemeietorul primei şcoli pentru nevăzători din lume s-a născut la 13 noiembrie 1745, la Saint-Just-en-Chaussée.
A învăţat, până la 6 ani, la mănăstirea Prémontrés de Saint-Just, apoi şi-a definitivat studiile la Paris.
Interesat de limbile străine şi de limbile moarte, a tradus în limba franceză numeroase documente şi scrisori, fiind angajat frecvent de diferite personalităţi ale vremii ca „expert în scrieri”.
În timpul Revoluţiei Franceze, a fost angajat la Casa Poştei pentru a descifra mesaje codate.
Acest tip de comunicare l-a condus la interesul pentru căile de comunicare ale surdo-muţilor, pentru care nu era disponibilă niciun fel de scriere.
A inventat impresiunea în relief, cu literele alfabetului latin, confecţionate din lemn.
După o prestigioasă activitate la Institutul din Paris, pe care l-a fondat, a trebuit să părăsească Franţa în timpul lui Napoleon, pentru 10 ani, perioadă în care a fondat o şcoală de nevăzători la St. Petersburg şi una la Berlin, în 1806.
Metoda lui Haüy a fost îmbunătăţită în 1817, când a fost folosită o metodă de „gofrare” a hârtiei, dar în continuare, elevii trebuiau să descifreze literele cu linii continue, ceea ce desigur nu era deloc uşor.
Cărţile erau şi ele puţine, de unde se poate înţelege că instrucţia era destul de superficială.
A murit la 19 martie 1822. Sistemul lui Haüy a fost folosit în întreaga Europă până în 1929, când a fost introdus un alt sistem de citire pentru nevăzători, în 1929, inventat de către Louis Braille, unul dintre elevii lui Haüy.
„Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători” se marchează, din 1946, de ziua de naştere a pedagogului francez Valentin Haüy.
Sursa: Agerpres
