Peter Costea scrie în articolul „13 ani de coronavirus (249-262) și răspunsul creștinilor de atunci”, publicat de tribuna.us: „În opinia lui (Kyle Harper – nota Ev. Istoric), la 249 AD în tot Imperiul Roman erau doar câteva sute de mii de creștini. Plaga lui Ciprian a făcut ca creștinii să fie cunoscuți și mai bine în întregul Imperiu Roman, nu pentru fapte rele, ci pentru fapte bune. Iar faptele lor bune au dus la convertirea multora la creștinism”.
Ciuma anilor 249-262 a ucis milioane de oameni în cei 13 ani. A pus în pericol chiar și supraviețuirea Imperiului Roman. Doar în Alexandria (Egipt) a redus, în această perioadă de timp, populația metropolei de la 500.000 de oameni la 190.000.
Din Etiopia până-n Dacia
https://agoramag.ro/https://agoramag.ro/
Coronavirusul acelor ani e cunoscut în istorie ca Plaga lui Ciprian, după numele Episcopului din Cartagina. El a fost martor ocular al epidemiei care a bântuit Imperiul Roman în acei ani și a scris mult despre ea. I-a detaliat simptomele, manifestările, impactul devastator pe care l-a avut asupra oamenilor, atât păgâni, cât și creștini, impactul asupra politicului, dar și asupra viziunii și teologiei creștine din vremea lui.
În Egipt, ciuma anilor 249-262 a fost cunoscută îndeaproape de Episcopul Dionisie al Alexandriei care și el a scris multe amănunte despre epidemie și impactul ei în estul Mării Mediterane.
Scriitorii acelor vremuri spun că epidemia a izbucnit undeva în Etiopia și că s-a extins de-a lungul Nilului spre nord, până la Alexandria de unde a migrat spre vest, de-a lungul Africii de Nord, iar apoi a ajuns la Roma și în Europa. Scrierile acelor vremuri indică focarele plăgii, cel mai nordic focar fiind în Dacia, un lucru confirmat și de descoperirile arheologice.
Oamenii afectați de sufereau de oboseală acută, aveau sânge în scaun, febră, leziuni în esofag, vomitau, aveau hemoragii, extremitățile corpului erau infectate, își pierdeau auzul, apoi vederea, deveneau dezorientați și uneori le ieșea sânge prin ochi, mai aflăm din tribuna.us.
