Un lot de copii rromi a sosit la Birkenau la 10 octombrie 1944. Erau 800 de băieți și fete de la Buchenwald, iar soarta le era pecetluită: aveau să fie uciși de naziști în camera de gazare de la crematoriul numărul V.
Lagărul de la Auschwitz era, de fapt, un grup de mai multe lagăre, numerotate I, II și III, cu alte 40 lagăre ”satelit”, explică history.com.
În Auschwitz II, la Birkenau, creat în octombrie 1941, SS a creat o fabrică a morții, ale cărei detalii organizatorice făceau ca treaba să meargă perfect: 300 de barăci pentru deținuți, patru ”băi”, în care erau gazați prizonierii, beciuri pentru cadavre și cuptoare pentru incinerări.
Mii de deținuți erau folosiți drept cobai umani pentru experimente medicale, realizate și coordonate de medicul lagărului, celebrul Josef Mengele, supranumit și ”Îngerul morții”.
La 7 octombrie 1944 a izbucnit o mini-revoltă.
Incredibilul a devenit realitate.
În timp ce erau forțați să care cadavre spre crematoriu, câteva sute de deținuți au aruncat în aer una dintre camerele morții și incendiat o alta, folosind explozivi procurați de femeile evreice care lucrau la o fabrică de armament din apropiere.
Din totalul de circa 450 de deținuți implicați în sabotaj, 250 au reușit să scape din lagăr, în haosul care a urmat.
Cu toții au fost găsiți și împușcați mortal. Cei care au conspirat, dar nu au reușit să iasă din lagăr, au fost, la rândul lor, executați.
Și cele cinci femei de la fabrica de armament care au fost implicate în conspirație au fost ucise, nu înainte de a fi tortuate, pentru a oferi detalii despre cum a decurs operațiunea de procurare a explozibilului.
Niciuna dintre femei nu a oferit detalii despre sabotaj.
Și rromii au avut parte de tratamentul brutal al regimului lui Adolf Hitler. Catalogați drept ”purtători de boli” și ”elemente de neîncredere, care nu pot fi puse la o muncă folositoare”, așa că li s-a hărăzit aceeași soartă ca și evreilor din Euroa încă din primii ani ai războiului.
Circa 1,5 milioane de rromi au fost ucisi de naziști.
În 1950, când rromii au încercat să obțină compensații pentru suferințele îndurate, ca și alte victime ale Holocaustului, Guvernul german i-a refuzat, spunând că rromii au fost persecutați sub regimul nazist nu din motive de rasă, ci pentru că aveau un background antisocial și infracțional.
Au fost stigmatizați chiar în lumina atrocităților comise asupra lor.
