De la o vârstă fragedă, Vasile a părăsit viața lumească și s-a dedicat propovăduirii Evangheliei și nevoințelor ascetice. La început trăia într-un schit, hrănindu-și sufletul cu darurile credinței și ale iubirii.
A devenit ucenicul Cuviosului Procopie Decapolitul (prăznuit pe 27 februarie, cu o zi înainte).
A fost aspru persecutat pentru rezistența sa vehementă în lupta împotriva iconoclasmului și pentru apărarea curajoasă a învățăturii ortodoxe. A fost întemnițat și a suferit multe chinuri, împreună cu Procopie.
După ce a murit tiranul Leon, Cuviosul Vasile a fost eliberat și, întorcându-se în schitul său, și-a continuat luptele duhovnicești până la mutarea sa la cele veșnice.
„Termenul de «martyria» (…) în Noul Testament este folosit în sensul de mărturisire, mărturie, declarație, certificare a adevărului, sinonim cu latinescul «testimonium, -ii», martirul fiind cel care Îl mărturisea pe Hristos Domnul și depunea garanție a adevărului învățăturii prin sângele său, prin viața sa”, explică IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
Nu trebuie să uităm, așadar, că, oricine Îl mărturisește pe Hristos este Martir.
