Într-o zi, decide să abandoneze măririle lumești, îmbracă haina monahală și părăsește Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, lângă Calcedon. Acesta se va numi Muntele lui Auxențiu.
Dorința sa de a se ascunde de ochii oamenilor și de a se ruga în liniște i-a fost stricată de niște păstori din zonă, care l-au descoperit pe ascet și au spus și altora despre viața sfântă a lui Auxențiu.
Astfel, oamenii din regiune au început să-l caute cerându-i sfat pentru problemele lor. Aduceau cu ei și bolnavi pe care cuviosul îi vindeca.
Mulți orbi, leproși, ologi sau demonizați a vindecat Dumnezeu pentru rugăciunile lui Auxențiu.
Pentru ca nu cumva oamenii să-i atribuie lui tămăduirile, Sfântul le cerea să se roage împreună cu el pentru bolnav sau se ruga deasupra acestuia spunând: „Te vindecă pe tine Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos”.
Cuviosul Auxențiu a fost unul dintre Părinții care au participat la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, din anul 45, unde a combătut ereziile lui Nestorie și Eutihie.
S-a mutat la Domnul în anul 470.
