Unul dintre aceștia, Gareth Williams, istoric specializat în epoca vikingilor la British Museum, a alcătuit, pentru revista de istorie a BBC, HistoryExtra, o listă cu cei mai importanți opt vikingi din istorie.
Ivarr hinn “Beinlausi”, Cel fără de oase
A fost unul dintre războinicii faimoși ai vikingilor fiind și unul dintre conducătorii importanți ai armatei daneze.
A ajuns cu trupele sale în East Anglia în anul 865 și a cucerit regatele Northumbria și East Anglia. Raidurile sale s-au desfășurat din Dumbarton (astăzi Scoția) pe râul Clyde până în Irlanda.
Conform unor surse, Ivarr a fost unul dintre fiii lui Ragnar Părosul și invazia regatului Northumbria a fost o răzbunare pentru uciderea tatătului său de către regele AElle.
Deși armata sa a continuat cuceririle în Anglia, Ivarr este menționat pentru ultima dată în arhiva britanică în 870.
Moartea sa este consemnată de arhivele irlandeze în 873.
Ivarr este considerat întemeietorul dinastiei regale a vikingilor în Dublin.
Urmașii săi au condus în anumite zone din Irlanda, Northumbria și în Insula Man. Porecla sa “Beinlusi”- fără oase – poate avea diverse semnificații. Fie era o metaforă pentru flexibilitatea sa specială, dând impresia că nu are oase, fie își pierduse picioarele într-o bătălie sau fiindcă obișnuia să bea mult.
Aud “Minte ascuțită”
A fost fiica lui Ketil Nas Plat, un șef de trib norvegian. A avut o viață tradițională de mamă și soție. S-a maritat cu Olaf cel Alb, rege al Dublinului la mijlocul anilor 870, iar după moartea acestuia s-a mutat în Scotia cu Thorstein cel Rosu.
Fiul ei a devenit un luptător legendar și a cucerit teritorii vaste din nordul și vestul Scoției, înainte de a fi ucis într-o batalie. Aud a decis să părăsească insula.
Pentru câțiva ani a locuit pe insula Orkney, unde s-a căsătorit cu una dintre nepoatele sale.
Împreună cu prieteni, familie, dar și sclavi irlandezi și scoțieni, Aud a ajuns în Islanda.
A decis să le ofere libertate sclavilor ei, ba chiar să le dea și pământ, dacă îi vor rămâne loiali. Aud este considerată una dintre întemeietoarele Islandei. Numărul mare de nepoți pe care i-a avut este un motiv rezonabil de a crede că majoritatea islandenzilor în Evul Mediu erau înrudiți datorită ei. Succesul lui Aud în Islanda este o dovadă pentru cât de puternice erau femeile în epoca vikingă.
Eirik Sângerosul
A fost un razboinic nemilos care a condus incursiuni în insulele britanice și în vestul Norvegiei. Este și astăzi menționat ca rege în Northumbria în regiunea York.
A rămas însă în istorie pentru crimele comise alături de soția sa Gunnhild (prințesă daneză).
Cei doi i-au ucis pe cinci dintre frații lui Eirik. Ultimul său frate, Hakon a fugit din țară de teama lui.
Se spune că la bază ar fi fost un om corect, însă era mult prea influențat de soția sa, pe care unii o considerau vrăjitoare.
El seamănă mai mult cu personajul din desenul animat ”Hagar oribilul” decât cu un erou viking.
Einar Pâine cu unt
Ca să vă dați seama cât de mică era lumea. Einar era nepotul lui Thorfinn Despicătorul de Cranii, contele de Orkney, și Groa, nepoata lui Aud “Minte ascuțită”.
Einar a intrat într-o relație încurcată cu Ragnhild, fiica lui Eirik Bloodaxe, măritată cu contele Harvard, unchiul lui Eirik.
Ragnhild pregătise un plan, în urma căruia Eirik urma să îl ucidă pe Harvard și să îi ia locul. A și făcut asta în timpul unei bătălii, însă a fost omorât la rândul său de vărul său Einar Gură Tare, tot la instigarea lui Ragnhild.
Cel din urmă a fost ucis la rândul său de Ljot, fratele lui Harvard, care s-a căsătorit cu Ragnhild și a devenit conte.
Nu se mai știe altceva despre Einar Pâine cu unt, dar el își merită locul pe această listă în principal din cauza poreclei sale care intrigă.
Deși este ușor de imaginat cum și-a căpătat porecla bunicul său, Thorfinn Despicătorul de Cranii, nu se știe de ce Einar se numea Pâine cu unt, și probabil nici nu vom ști vreodată.
Ragnvald din Ed
A rămas în istorie pentru faptul că a ridicat o piatră comemorativă pentru mama sa în localitatea Ed, în apropriere de Stockholm, Suedia, la începutul secolului al XI-lea.
“Ragnvald a cioplit aceste rune în memoria lui Fastvi, mama sa, fiica lui Onam. A murit în Ed. Dumnezeu să îi binecuvânteze sufletul”. Textul scurt dovedeste că încă din secolul al XI-lea, vikingii invocau un Dumnezeu, iar Ragnvald era creștin, dacă nu cumva şi mama sa.
Explicația poate sta în faptul că atât ea, cât și fiul ei, au petrecut mult timp în ”țara Greciei”, referire nu doar la Grecia, ci la Imperiul Bizantin în toalitate, cu capitalala Istanbul.
Orasul era cunoscut vikingilor, care îl numeau Miklagard (Orașul măreț). Ragnvald a călătorit la Istanbul și a devenit ofițer în garda varangiană, dovadă că vikingii au călătorit și spre est, nu doar spre vest.
Garda varagiană era practic garda palatului compusă în primul rând din luptători vikingi, dovadă că reputatia vikingilor se răspândise până în Marea Mediterană.
Bjarni Herjolfsson
Este căpitanul primului vas european care a descoperit America de Nord. În America, credit i se oferă lui Leif Eiriksson, care s-a ales cu apelativul de Leif “Norocosul”.
Leif conducea o așezare din Groenlanda și în jurul anului 1.000 își propusese să ajungă în Vinland, undeva pe coasta de est a Canadei.
Doar că Saga Groenlandezilor susține că Eirik a călătorit în ambarcațiunea lui Bjarni, care îi povestise de mai multe ori despre existența acestor teritorii.
Bjarni a descoperit America din greșeală în 986. Era un comerciant islandez în Norvegia, când a decis să se mute în Groenlanda.
A fost prins într-o furtună, iar ambarcațiunea s-a deplasat mult spre sud, descoperind Vinland (țara vinului), Markland (țara pădurilor) și Helluland (țara pietrelor plate). În mod surprinzător, Bjarni nu a rămas în aceste teritorii, ci s-a întors în Groenlanda. Chiar și așa, are merite incontestabile în descoperirea acestor teritorii.
Freydis Eiriksdottir
Sora lui Leif Eiriksson și fiica lui Eirik cel Roșu a locuit în primele case de vikingi din Newfoundland. Ea a condus așezământul din Vinland.
Atacați de indigeni barbari, mulți vikingi alegeau să fugă, însă ea, însărcinată în opt luni, a ales să lupte luând sabia și astfel reușind să îi convingă pe vikingi să rămână acolo.
Cnut cel Mare
Este unul dintre cei mai titrați vikingi. A fost fiul cel mic al lui Svein Forkbeard, regele danez care a cucerit Anglia în 1013, dar care a murit imediat după aceea.
Fratele lui Cnut, Harald, a devenit rege al danezilor, în timp ce Cnut a fost trimis în Anglia pentru a impune autoritatea câștigatăde tatăl său. Până în 1016, Cnut a reușit să cucerească toate teritoriile. Și-a cimentat poziția prin căsătoria cu văduva regelui englez Ethelred al II-lea. În câțiva ani a devenit și rege al danezilor.
Pentru prima dată, regatul britanic și cel danez erau conduse de același rege.
În 1028, Cnut a cucerit și Norvegia, ajungând conducătorul celui mai mare imperiu de la Marea Nordului de până atunci.
Cnut a încercat să implementeze în Danemarca tot ce ise părea bun în Anglia. Moartea sa din 1035 a dus la fragmentarea imperiului.
A fost primul conducător care a stabilit centre administrative și economice în orașe mai mici. A respectat religia creștină, astfel că a efectuat un pelerinaj pașnic la Papa de la Roma.
El este un exemplu pentru modul în care au înțeles vikingii să se adapteze circumstanțelor culturale. Realizările sale i-au făcut pe englezi să îl considere mai mult un anglo-saxon decât un viking.
