2000 de nave, 260.000 de combatanți francezi, englezi și americani, peste 5000 de parașutiști și numeroși membri ai rezistenței: este 15 august 1944, în zori.
O adevărată armada debarcă în regiunea Maures. O linie de front de circa 25 de kilometri între Theoule și La Londe-les-Maures. O debarcare de succes, trecută, cu timpul, în umbra uneia celebre: debarcarea din Normandia.
Obiectivul militar era luarea germanilor prin surprindere şi relaxarea frontului din Normandia, unde a avut loc debarcarea mai înainte.
”Nancy are torticolis”: la 14 august 1944, ora 19:15, un mesaj codat este difuzat de postul de radio BBC de la Londra. El avertiza rezistența în privința iminenței debarcării în Provence.
Operațiunea ”Dragonul” a început a doua zi, la 70 de zile după debarcarea în Normandia.
O operațiune care va surprinde prin rapiditate și succes.
Nici Aliații nu se așteptau la o asemenea reușită. Linia de front între Agay și Cavalaire are 70 de kilometri.
Operațiunea ”Dragonul” constă pentru aliați (450.000 de oameni, dintre care 250.000 de francezi) în a-l lua prin surprindere pe ocupantul german, pentru a-l constrânge să bată în retragere.
Trezită față în față cu francezi, americani, canadieni și britanici, cea de-a 19-a armată germană a generalului Wiese nu dispunea decât de 250.000 de militari, dispersați pe coasta mediteraneeană apărată cu sârmă ghimpată și cămpuri de mine, dar și de 550 de tunuri.
De partea franceză, trupele coloniale ale Armatei Africii erau puternic reprezentate: senegalezi, algerieni, marocani, antillezi, din Africa sub-sahariană sau din regiunea Pacificului.
Această ”Armată B” care va debarca în Provence, din ordinul generalului Lattre de Tassigny, va juca un rol crucial cu ajutorul rezistenței locale.
Regimentele africane sunt cele care vor elibera Toulon și Marsilia, la finele lui august 1944.
”Nancy are torticolis”, ”Gaby se va culca în iarbă” și ”vânătorul este înfometat”: la 14 august, seara, BBC confirmă inițiaților, prin mesaje codate, că debarcarea în Provence are loc a doua zi.
Operațiunea este lansată la 00:15, la 15 august. Comandourile franceze din Africa, ale locotenent-colonelului Bouvet (Romeo Force) escaladează faleza de la Cap Negre (Lavandou) și pun mâna pe o baterie de artilerie.
Debarcați pe o distanță de 70 de kilometri între Agay și Cavalaire (Var), aliații ocupă din 16 august o porțiune de circa 30 de kilometri, în interiorul teritoriului (Blue Line).
Comandouri americano-canadiene (Sitka Force) penetrează pe insulele Levant și Port-Cros (eliberată la 17 august), dar la est, grupul naval de asalt francez al căpitanului Seriot (Rosie Force) este decimat pe un câmp de mine la Esquillon.
Pe la 04:00, 10.000 de parșutiști americano-britanici din Rugby Force pătrund în teritoriu. Controlează zona Muy, între Draguignan și Frejus. La Motte este primul sat eliberat.
În zori, o mie de avioane lansează 16.000 de tone de obuze asupra apărării germane. În larg, 2.000 de nave de asalt și de transport au pornit la 10 august din Italia, Corsica și Algeria și au lăsat impresia că merg spre Genova, dar s-au îndreptat la un moment dat spre Provence.
La ora 08:00 ajung și americanii din Alpha Force, la Cavalaire și Ramatuelle și Delta Force, la Sainte-Maxime și Camel Force la est de Saint-Raphael.
În data de 15 august seara sunt stabilite două capete de pod: unul la est, la Frejus, altul la Les Maures: 320 de militari aliați au murit, 2.000 de germani au fost luați prizonieri.
A doua zi, trupele franceze ale Armatei B a generalului Lattre de Tassigny debarcă la Cavalaire. La 17 august, Hitler ordonă retragerea trupelor sale, cu excepția Toulon-ului și a Marsiliei, eliberate de francezi la 27 și 28 august.
”Azi, în sectorul armatei mele, nu mai e niciun german altfel decât mort sau captiv”, îi scria de Lattre generalului de Gaulle, la 28 august.
Calea era liberă: aliații făceau joncțiunea cu trupele din Normandia la 12 septembrie, în Bourgogne.
La 75 de ani de la Debarcarea în Provence, președintele Franței, Emmanuel Macron, a lansat joi, la Saint-Raphaël, un apel către primarii Franţei să onoreze eroii africani ai Eliberării care, mult timp, ”nu au avut gloria şi stima pe care le justificau curajul lor”.
