Dacă astăzi nimeni nu își amintește de războiul nuclear dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică, de la începutul anilor 1980, este pentru că acesta nu a avut loc niciodată. Dar ar fi putut avea.
Locotenent-colonelul Stanislav Petrov, pe atunci șef al centrului de comandă al sistemului de alertă nucleară sovitic, a refuzat să transmită un raport în care se făcea referire la un iminent atac nuclear al avioanelor americane pe sol moscovit, convins fiind că nu era decât o alertă falsă sau, cel mai probabil, de o capcană. Știa foarte bine că, dacă un astfel de document ar fi ajuns în birourile șefilor săi ierarhic, declanșarea celui de-al treilea război mondial nu ar fi întârziat.
Alerta
Era 26 septembrie 1983. Era în plin Război Rece, iar locotenent-colonelul Petrov, de la forțele aeriene sovietice, se afla într-un buncăr din apropiere de Moscova, însărcinat cu supravegherea unui sistem de alertă prin satelit.
La scurt timp după miezul nopții, brusc, un ecran semnalează lansarea de rachete din teritoriul Statelor Unite înspre URSS!
Cinci rachete se îndreptau spre URSS! Au început să sune alarme, iar pe ecran au apărut, scris cu roșu, ”START”, ”lansare”.
Panica se instalează în birou.
Petrov știe că trebuie să evalueze foarte rapid situația. Dacă va fi decisă o replică, Kremlinul ar trebui să o lanseze în jumătate de oră. Iar cine spune ”replică”, spune ”război nuclear”.
Stanislav Petrov a povestit, peste ani, că avea impresia, în acele clipe, că stă pe o plită încinsă, iar picioarele erau cârpă.
Decizia
În acea zi, în acel moment, Petrov a decis să nu lanseze alerta, să nu facă nimic. Să stea și să aștepte.
În mod normal, ar fi trebuit să îți alerteze superiorii, conform protocolului. Dar el a avut un presentiment, un al șaselea simț, care l-a făcut…să nu facă nimic. Și-a spus că, dacă America atacă, va fi un atac global, nu doar cinci rachete.
După vreo cinci minute, a văzut că radarele de la sol nu confirmau prezența acestor rachete. Așa că a pariat pe o problem de tehnică, dar s-a și rugat să fie așa!
Și asta a fost. Ceea ce sateliții sovietici interpretaseră drept lansare de rachete era doar o reflectare a norilor.
Pentru foarte mult timp nimeni nu a știut despre acest episod. Secret de apărare. Fusese o mare problemă în sistem, deci nu trebuia recunoscut că a existat cineva care a reacționat la ea.
A ieșit la iveală
Abia după căderea Zidului Berlinului această poveste a nopții tuturor pericolelor a fost povestită, mai ales în presa germană.
Stanislav Petrov, după pensionare, a trăit din pensia militară într-un mic apartament în apropiere de Moscova. Omul care a salvat lumea a murit în cea mai mare discreție, la vârsta de 77 de ani, în 2017.
Postul francez Eurppe1 i-a dedicat un moment lui Petrov, la moartea sa, în 2017. Îl puteți urmări aici:
