Omul care a distrus Templul lui Solomon

 

Pe 23 septembrie 605 î.Hr., Nabucodonosor al II-lea era încoronat rege al Babilonului, succedându-i tatălui său, Nabopolasar.

La început, Nabopolasar a fost guvernatorul Babilonului și îi datora supunere suveranului asirian. Acesta era nimeni altul decât faimosul Asurbanipal, un mare cuceritor care întinsese hotarele imperiului său până în Egipt.

Însă, la scurt timp după moartea lui Asurbanipal, Asiria, uzată de războaie și minată de intrigile supușilor săi alogeni, se destramă ca efect al revoltelor și al luptelor de palat.

Sesizând oportunitatea, guvernatorul Babilonului se aliază cu Cyaxar, regele mezilor, popor care locuia pe teritoriul actual al Iranului, și administrează lovitura de grație monarhiei asiriene.

Asirienii sunt înfrânți în anul 615 î.Hr. la Arapkha (Kirkuk de astăzi), iar capitala lor, Ninive, este distrusă în 612 î.Hr.

În acest moment, nimic nu îi mai stă în cale lui Nabopolasar pentru a reinstaura independența Imperiului Chaldeu și a reclădi prestigiul Babilonului.

Fiul său, Nabucodonosor al II-lea, este însă cel care îi redă Babilonului vechea strălucire.

Prima grijă a noului rege babilonian este de a opri expansiunea egiptenilor, popor care domină Orientul Apropiat și îi amenință granițele occidentale.

Cu câteva luni înainte de încoronarea sa, Nabucodonosor îi învinge pe egiptenii conduși de faraonul Necho al II-lea la Kharkemiș, pe Eufrat, lângă frontiera actuală dintre Turcia și Siria.

Egiptenii sunt alungați din Palestina și Siria, iar, în același ani 605, Nabucodonosor al II-lea pătrunde în Ierusalim, capitala iudeilor.

Micul regat israelit refuză să se supună, iar babilonienii reocupă Ierusalimul în două rânduri: 597 și 586.

Tot în 586 Templul lui Solomon este distrus până la temelie iar majoritatea populației din Ierusalim este deportată în Mesopotamia.

Pe 28 mai, în 585, o eclipsă de soare întrerupe o bătălie a mezilor cu lidienii. Nabucodonosor, aliat al mezilor, profită de ocazie și anexează Lidia (regat în vestul Asiei Mici).

Astronomii moderni au identificat eclipsa cu pricina, fapt care a permis istoricilor să stabilescă cu precizie data bătăliei.

În 573 î.Hr., după o rezistență acerbă de 13 ani, faimoasa cetate a Tyrului, din Fenicia, este ocupată și ea de babilonieni. Cu această ocazie, Nabucodonosor pune mâna pe excepționala flotă de război feniciană, ceea ce îi permite să își extindă imperiul din Golful Persic până în Mediterana.

Însă, Nabucodonosor nu uită să modernizeze și să înfrumusețeze capitala imperială, cetatea Babilonului. El pune să se amenajeze o incintă de 18 kilometri lungime, al cărei principal punct de acces este poarta lui Iștar. De la aceasta, un drum procesionat din cărămizi emailate duce până la templul lui Marduk, zeitatea babiloniană supremă.

Nabucodonosor poruncește de asemenea renovarea ziguratului, fapt care a dat naștere istoriei biblice a Turnului lui Babel: acesta avea o înălțime de 90 de metri, iar lungimea laturii era de asemenea de 90 de metri.

În fine, tot din porunca regelui sunt amenajate faimoasele Grădini Suspendate. Legenda spune că el a dorit astfel să îi facă o bucurie soției sale, Amytis, de origine medică, și căreia îi lipseau munții înverziți din copilărie.

Nabucodonosor al II-lea moare în 562 î.Hr., după o domnie glorioasă de 43 de ani.

Însă Imperiul Babilonian va continua să strălucească încă două veacuri și jumătate.

Răsărită în vremea lui Hamurabi, în 1750 î.Hr, steaua sa va apune o dată cu Alexandru cel Mare, în 323 î.Hr., după ce a dominat lumea aproape fără întrerupere vreme de un mileniu și jumătate.