Lumea se înghesuia în fiecare seară să-l vadă pe omul misterios, care din cap până în picioare era tatuat în cele mai ciudate arabescuri albastre.
Sub tatuajul acela de groază, râsul lui era un rictus de coșmar, ochii, înconjurați de pielea albastră, păreau ai unui animal de pradă, iar craniul neted, tot albastru, crea spaimă, nerecomandată celor slabi de inimă.
El nu fusese dintotdeauna un om albastru.
În istoria tatuajului, omul albastru ocupa un loc de frunte.
Foarte puțină lumea avusese, până să apară la circ, prilejul să-l vadă.
Se auzise că undeva exista, ascuns de lume, un fost ofițer al Majestății Sale, care în urma unei mari dezamăgiri sentimentale a jurat să nu mai vadă pe nimeni.
Cum se temea de vreo slăbiciune, care să-i aducă din nou vreo femeie în cale, s-a decis să-și vopseasscă fața și trupul în albastru.
Pentru a ajunge la rezultatul dorit, pielea ciudatului mizantrop a suferit milioane de înțepături.
A început în India, la Bombay, un „tratament” care a durat trei ani și jumătate.
Apoi, în Anglia, un medic specialist i-a decorat capul, contra a 200.000 de franci.
În ziua când a devenit de groază, fostul ofițer a considerat că și-a atins scopul.
Pe stradă, în rarele zile când era silit să-și părăsească bârlogul, purta o pălărie cu boruri largi și un șal în jurul gâtului, care nu-i lăsau afară decât vârful nasului.
Fostul ofițer nu luase, însă, în calcul că banca unde-și avea tot capitalul va da faliment și va ajunge muritor de foame.
Când s-a întâmplat, a fost nevoit să reia contacul cu oamenii.
În calitate de „fenomen”, nu putea să aleagă altă meserie decât cea de fenomen.
Astfel a ajuns circul Cochram să prezinte singurul om albastru din lume.
