Data de 11 ianuarie a devenit şi data de referinţă în graficele publicate de
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
La acea erau 41 de cazuri confirmate în China.
Agenţia naţională de presă din China, Xinhua, a citat comisia de sănătate din metropola centrală Wuhan, unde a apărut pentru prima dată boala, în relatarea privind decesul unui pacient de 61 de ani, survenit la 9 ianuarie 2020 şi raportat la 11 ianuarie.
La acea dată, comisia afirma că nu există nicio dovadă că virusul se poate răspândi de la om la om.
Anterior, la 31 decembrie 2019, China alertase OMS cu privire la existenţa unui focar de pneumonie în Wuhan, provincia Hubei.
La 1 ianuarie 2020, OMS a instituit o Echipă de susţinere a managementului de incidente (Incident Management Support Team) pe cele trei niveluri ale organizaţiei: sediul central, sedii regionale şi nivel naţional, plasând organizaţia într-o poziţie de urgenţă pentru a putea face faţă unei epidemii.
La 4 ianuarie 2020, OMS a raportat pe social media existenţa unui focar de pneumonie, fără decese, în Wuhan, iar în ziua următoare, respectiv la 5 ianuarie, a publicat primele înştiinţări despre epidemia declanşată de noua boală.
La 12 ianuarie, China a publicat secvenţierea genetică a COVID-19 (Corona-Virus-Disease-19) – boala infecţioasă provocată de coronavirusul cel mai recent descoperit – SARS-CoV-2.
Acest nou virus şi această boală nu au fost cunoscute înainte de apariţia focarului în Wuhan.
Publicarea datelor privind secvenţierea genetică reprezenta un pas important pentru dezvoltarea specifică a testelor de diagnosticare în alte ţări.
La 13 ianuarie, s-a confirmat primul caz de COVID-19 în afara Chinei, în Thailanda, iar în ziua următoare, respectiv la 14 ianuarie, epidemiologul american dr. Maria Van Kerkhove a evidenţiat că ar putea exista o transmitere limitată de la om la om a coronavirusului, în principal între membrii familiei, şi că există riscul unei epidemii la scară largă.
La 22 ianuarie, misiunea OMS în China a publicat o declaraţie care evidenţia dovezi de transmitere de la om la om în Wuhan.
Cu două zile mai devreme, respectiv la 20 ianuarie, Coreea de Sud confirmase un prim caz de virus misterios din aceeaşi familie ca SARS (Sindrom respirator acut sever), la o femeie din China, în vârstă de 35 de ani, care a sosit cu avionul din oraşul Wuhan.
La 21 ianuarie, Centrele de control şi prevenţie a maladiilor (CDC) din SUA au anunţat că un bărbat de 30 de ani a fost spitalizat la Everett, în apropiere de Seattle, fiind diagnosticat cu noul coronavirus chinezesc, confirmându-se astfel primul caz înregistrat în SUA, după ce virusul atinsese deja China, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda şi Taiwan.
La 24 ianuarie, au fost raportate primele trei cazuri din Europa, detectate în Franţa.
La 15 februarie, a fost raportat primul deces din Europa, tot în Franţa, fiind vorba de un turist chinez în vârstă de 80 de ani din provincia chineză Hubei.
Pe 30 ianuarie, OMS a declarat urgenţă de sănătate publică la nivel internaţional (Public Health Emergency of International Concern – PHEIC), fiind a şasea oară când a luat această decizie de la intrarea în vigoare a Reglementărilor Internaţionale de Sănătate, în 2005.
La 31 ianuarie, premierul italian Giuseppe Conte anunţa primele două cazuri de coronavirus în Italia, la doi turişti chinezi care ajunseseră în ţară cu câteva zile în urmă.
Pe 21 februarie, oficialii italieni anunţau o agravare a epidemiei de coronavirus în nordul Italiei, primul deces în această ţară survenind în aceeaşi zi, la un italian în vârstă de 78 de ani.
După Italia, noul coronavirus s-a propagat în restul Europei, mai multe ţări europene, printre care Austria, Elveţia, Croaţia sau Grecia, confirmând primele cazuri de infectare.
România a raportat primul caz de infectare, pe 26 februarie, la un bărbat de 20 de ani, din judeţul Gorj, care intrase în contact cu un italian diagnosticat cu această boală şi care vizitase România în perioada 18-22 februarie.
Sursa: Agerpres
