În 2009, Rusia a decis că dorește portavioane, dar lipsită de tehnologia necesară, a căutat în afară. În decembrie 2010, Mistralul francezilor l-a învins pe spaniolul Juan Carlos. Dar, vânzarea Mistral a fost criticată în străinătate de aliații Franței din NATO.
În primul rând, Franța oferea în mod eficient tehnologii de construcție a navelor care, potrivit oficialilor de la Moscova, ajutau Rusia să le dezvolte în cel puțin un deceniu.
Și mai grav, utilizările evidente ale navelor erau contrare intereselor aliaților Franței.
În plus, acordul includea transferul de radare sensibile și tehnologii de comandă și control, care ar fi putut fi mai valoroase decât navele în sine.
Presiunea externă a crescut asupra Franței pentru a anula vânzarea, deoarece sancțiunile occidentale asupra Rusiei au sporit gradual după anexarea Crimeii.
Pe 3 septembrie 2014, Franța a anunțat că îngheață construcția navelor. Parisul a rambursat integral plata în avans a Moscovei și a trimis înapoi echipamentul construit de Rusia.
Rusia a păstrat însă 150.000 de pagini de documentație tehnică, ce ar putea ajuta la proiectarea a doi transportatori amfibie din clasa Priboy Surf.
În cazul în care se vor finanța, acești noi transportatori, numiți Sevastopol și Vladivostok, ar putea fi lansați în 2020 și 2022. Iar Franța a rămas cu două portavioane Mistral ancorate în St. Nazaire, consumând peste un milion de dolari pe lună în taxe de întreținere.
În cele din urmă, în 2015, Parisul a vândut navele către Cairo (care a beneficiat de finanțare saudită) pentru convenabilul preț de 950 de milioane de euro.
Traducere de Luciana Pop
Sursa AICI
