A fost un seism cu magnitudinea de 7,4 pe scara Richter, produs la ora 03:39 şi care a durat 45 de secunde. Conform altor studii, magnitudinea acestui cutremur s-a situat la 7,7 grade.
Cifre
Numărul victimelor a fost estimat la 1.000 de morţi şi 4.000 de răniţi, majoritatea din Moldova, numai că informaţiile referitoare la cutremurul din 1940 au fost în mare parte cenzurate, îndeosebi din cauza faptului că se declanşase cel de-Al Doilea Război Mondial. Prin urmare, cifra precisă a victimelor a fost doar estimată.
Cutremurul din 1940 a fost resimţit puternic şi în Bucureşti, unde a produs importante pagube şi între 300 şi 500 de morţi.
S-a prăbuşit un simbol al Bucureştiului
Tot atunci, a avut loc prăbuşirea blocului Carlton, simbol al Bucureştiului interbelic şi una dintre cele mai moderne clădiri ale vremii, construită din beton armat şi prevăzută cu 12 etaje.
Blocul se afla la intersecţia străzii Regale cu bulevardul Nicolae Bălcescu, denumit pe atunci Brătianu.
Majoritatea persoanelor decedate în Bucureşti în urma seismului se găseau în această clădire, neînregistrându-se niciun supravieţuitor în urma prăbuşirii ei, scrie AGERPRES.
Alături de blocul Carlton, multe alte structuri înalte (peste 9 etaje) din Capitală au fost grav deteriorate: blocul Belvedere de pe strada Brezoianu nr. 7, blocul Wilson ş.a.
Pagube în Bucureşti
În oraş, 183 de case erau ameninţate cu surparea, circa 600 persoane urmând a fi evacuate. Primăria Bucureştiului a primit peste 2.500 de cereri de asistenţă la clădirile avariate.
”În cursul şedinţei Consiliului de Miniştri, generalul Petrovicescu, Ministrul de Interne a precizat că seismul din noaptea de 9 spre zece noiembrie a afectat mai grav Bucureştiul, Valea Prahovei, Galaţiul şi Focşaniul. Efecte mai puţin grave s-au simţit în alte 19 oraşe, mai ales în spaţiul extra Valahiei. Restul ţării nu a fost atât de afectat.Până în seara de 10 spre 11 noiembrie s-au înregistrat 267 de morţi şi 476 de răniţi. În regiunile sinistrate au fost trimişi imediat medici, tehnicieni, alimente, material de construcţii. În ceea ce priveşte catastrofa de la imobilul Carlton, în care locuiau 226 de locatari, vinovaţii au fost imediat reţinuţi. Pe de altă parte, s-a anunţat că până în prezent, de la blocul Carlton s-au găsit 54 de morţi şi 82 de răniţi. În Bucureşti, 183 de clădiri au fost afectate şi evacuate. Alte 402 clădiri au suferit pagube. Toate spectacolele sunt interzise”. (informaţie transmisă de Agenţia RADOR/AGERPRES la 12 noiembrie 1940, ora 01:30)
S-au înregistrat pagube mari la zeci de clădiri: la Ateneul Român, Teatrul Naţional, Opera, pe tot parcursul Căii Victoriei, la Casa de Depuneri, Palatul Poştei, Palatul Justiţiei, în str. Lipscani, biserica Popa Tatu s-a dărâmat; la Marele Stat Major (str. Ştirbei Vodă), statuia generalului Cernat a căzut de pe soclu, iar toate ceasurile publice s-au oprit.
Însemnările vremii consemnau că ”au căzut turnuri de la sfintele biserici, iar alte biserici au căzut de tot”, ”s-a rupt turnul cel înalt, Colţea, iar din casele boiereşti şi din cele de obşte puţine au scăpat zdravene”.
Prăpădul de la Panciu
Epicentrul său a fost localizat în zona Vrancea, la o adâncime de 133 km. Urmările cele mai grave s-au semnalat în sudul şi centrul Moldovei, dar şi în nord-estul Munteniei.
Oraşul Panciu a fost distrus în proporţie de 90%. Din 371 de clădiri existente, doar cinci rămân în picioare, potrivit informaţiilor vremii. Ziarele notau că toate bisericile din zonă s-au prăbușit.
De asemenea, oraşele Focşani, Galaţi, Mărăşeşti, Tecuci şi Iaşi au suferit distrugeri mari.
„În Focşani au murit 22 de oameni şi 45 au fost răniţi. Cutremurul a dărâmat un sfert din locuinţele oraşului, a deteriorat un alt sfert şi a afectat 25% din case într-o proporţie mai redusă. A avariat şcolile primare şi secundare, iar cursurile au fost suspendate. Localurile instituţiilor publice au fost grav deteriorate, mai ales localul Primăriei Focşani. Majoritatea bisericilor au fost dărâmate, iar restul avariate serios. La 16 noiembrie, autorităţile locale au întocmit o situaţie a lăcaşurilor de cult din oraş. La acea dată mai existau 5 biserici în care se putea sluji imediat, 14 biserici care necesitau lucrări de consolidare, iar 5 biserici sunt dărâmate sau serios compromise şi vor trebui demolate. În aceeaşi stare se găseau şi cele 5 temple evreeşti”, potrivit lui Florin Dîrdală, istoric la Arhivele naţionale Vrancea.
”Mişcarea seismică de intensitate nouă spre zece s-a resimţit patruzeci de secunde în Bucureşti, duminică dimineaţa la ora 03 şi 40 de minute. Seismul a avut epicentrul în Munţii Vrancei unde se află vechi vulcani stinşi. Un bloc de nouă etaje din centrul Capitalei a căzut la sol. Există un număr neprecizat de victime. Multe alte case au avut de suferit, mai ales la acoperiş. Acest seism se aseamănă cu cel înregistrat în România în 1938”. (ştire difuzată de Agenţia RADOR/AGERPRES, 10 noiembrie 1940, ora 10:30)
Replici
În zonă, s-au produs mai multe cutremure încă de la începutul anului 1940, având magnitudini cuprinse între 4,0-5,5 grade şi care au a avut loc la adâncimi mari, de 130-160 km.
Seismul a avut mai multe replici, încă din primele momente, dintre care şase au atins magnitudini de peste 5,0.
Cea mai puternică replică s-a înregistrat în dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1940, la ora 08:34, având magnitudinea 5,5 grade, intensitatea maximă VI, adâncimea focală 150 km, replică, se pare, resimţită uşor şi la Bucureşti.
Seria de replici a continuat până la începutul lunii decembrie 1940, după care s-a stins treptat.
”La mai bine de 30 de ore de la cutremur, numărul victimelor şi al daunelor este încă imposibil de evaluat. Comunicaţiile au fost temporar întrerupte şi informaţiile din întreaga ţară sunt încă incomplete. La Bucureşti, lucrul continuă la locul principal al dezastrului, care îl constituie blocul Carlton, unde, din subsol iese în continuare fum. Numeroase străzi din Capitală sunt blocate din cauza pericolului de prăbuşire. Informaţiile provenind din ţară arată că seismul s-a simţit peste tot şi a avut centrul pe linia dintre Moldova şi Valahia. Regiunea petroliferă Ploieşti-Câmpina a fost profunda afectată. (…)” (ştire difuzată de Agenţia RADOR/AGERPRES, 11 noiembrie 1940, ora 18:15).
O serie de personalităţi şi-au pierdut viaţa în cutremurul din 1940, printre care s-a aflat şi I. Vasilache, compozitor şi cântăreţ la modă, care formase un cuplu de comici muzicali, Stroe şi Vasilache, celebri în perioada interbelică.
Arie macroseismică
Mişcarea terenului s-a simţit spre est la Odessa, Cracovia, Poltava, Kiev şi până la Moscova, unde a şi provocat unele distrugeri (intensitatea estimată V-VI).
Spre nord, aria macroseismică s-a întins până la Leningrad; spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest şi sud, în Iugoslavia, în toată Bulgaria şi mai departe până la Istanbul.
Urmări
După evaluarea pagubelor, Asociaţia Generală a Inginerilor din România a efectuat un studiu detaliat cu privire la efectul seismului asupra clădirilor din beton armat.
Inginerii au ajuns la concluzia că normele referitoare la calculul construcţiilor din beton armat nu prevedeau riscul seismic, fiind copiate după modelul german, Germania situându-se într-o zonă fără risc seismic.
De asemenea, în urma cutremurului, geologul Ion Atanasiu (1892-1949) a realizat un prim studiu ştiinţific şi a creionat harta seismică a României, subliniind că, deşi există numeroase focare seismice – transilvanice, banatice, danubiene, făgărăşene, pontice -, cele mai distrugătoare seisme sunt cele pe care le-a denumit moldave, cu epicentrele aflate în zona Vrancea.
Pe harta lui Atanasiu sunt figurate două aliniamente mai importante de sensibilitate seismică în sud-estul României: primul, Urziceni-Lehliu-Călăraşi, al doilea, Bucureşti.
Ulterior, în perioada postbelică, experţii au elaborat noi norme de construcţie, care au fost aplicate la toate clădirile.
