Este singura scrisoare cunoscută, semnată „la comun” de cei doi artiști și prieteni, care locuiesc pentru o bucată de timp împreună, la Arles, în sudul Franței.
Datată în noiembrie 1888, aceasta îi este adresată unui alt pictor, Emile Bernard, la scurt timp după ce Van Gogh terminase câteva dintre cele mai faimoase opere ale sale, cum ar fi Camera lui Van Gogh de la Arles sau Scaunul, relatează CNN.
În scrisoarea scoasă la licitație săptămâna viitoare, Van Gogh (cu o gramatică și o ortografie care îi sunt proprii) îi povestește lui Bernard impresia pe care i-o creează Gauguin: „o ființă virginală cu instinct de prădător. La Gauguin, sângele și sexul prevalează asupra ambițiilor”, scrie olandezul.
Apoi el îi evocă adresantului ideea creării unei asociații a pictorilor. „Nu cred că vei fi uimit prea tare dacă îți spun că discuțiile noastre tind să trateze subiectul teribil al unei asociații a anumitor pictori. Această asociație trebuie sau poate avea, da sau nu, un caracter comercial”, se arată în scrisoare.
Apoi, sunt abordate raitele celor doi prieteni prin casele de toleranță din zonă: „Am făcut câteva excursii la bordeluri și este probabil că vom ajunge să mergem mai des să lucrăm acolo. Gauguin are în acest moment în lucru o pânză cu aceeași cafenea de noapte pe care am pictat-o și eu, dar cu chipuri văzute în bordeluri. Promite să iasă ceva grozav.”
Este apoi rândul lui Paul Gauguin să ia pana.
„Nu îl asculta pe Vincent, este ușor impresionabil, așa după cum știi, și la fel de indulgent.”
Perioada de câteva luni pe care Vincent van Gogh și Paul Gauguin au petrecut-o la Arles, lucrând împreună, se va încheia cu dramaticul moment al pierderii urechii de către artistul olandez.
Scrisoarea semnată de cei doi coloși ai picturii este estimată la o valoare cuprinsă între 200.000 și 250.000 de euro.
