Iar printre acestea se numără și faptul că liderul sovietic Mihail Gorbaciov l-a avertizat pe Nicolae Ceaușescu că nu mai are prea mult de trăit.
Pe 11 martie 1985, atunci când Mihail Serghievici Gorbaciov a fost ales în funcția de Secretar General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, practic funcția supremă, era deja evident că URSS, așa cum funcționase până atunci, era pe muchia prăpastiei și nu mai avea multe zile de trăit.
Acasă la el, „Gorby” a declanșat ceea ce s-au numit „Perestroika” și „Glasnosti” , directive politice care ar fi urmat să modernizeze fostul „ imperiu” sovietic. Aceleași principii ar fi urmat să fie aplicate și în restul „țărilor frățești” care alcătuiau lagărul comunist.
În scurt timp, în acestea au avut loc ceea ce ulterior aveau să fie numite „Revoluții de catifea”, în cursul cărora regimurile politice aveau să fie schimbate lin și fără convulsii sociale. Singura excepție a fost România Socialistă, unde Nicolae Ceaușescu se încăpățâna să rămână cu orice preț, la conducerea țării. Mai mult decât atât, el a criticat noile evoluții politice care se derulau atât la Moscova cât și în restul „țărilor frățești”. Iar acestea în ciuda unor avertismente oficiale clare pe care Gorbaciov i le-a adresat.
După ce a preluat funcția supremă la Moscova, Mihail Gorbaciov a avut câteva întâlniri oficiale și cu Nicolae Ceaușescu, întâlniri în cursul cărora a încercat să-i explice noile evoluții politice din zonă. Bazându-se pe documentele oficiale din acea perioadă, istoricul Lavinia Betea a prezentat o serie de discuţii dintre cei doi. Conform stenogramei uneia dintre acele întâlniri oficiale, ambii lideri s-au informat reciproc despre opiniile lor privitoare la evoluțiile politice din ambele țări.
Atunci, când Gorbaciov i-a recomandat lui Ceauşescu lectura unui articol despre Perestroika , musafirul a reluat propunerea consfătuirii internaţionale pe această temă. Gazda a încercat o eschivă:
Gorbaciov: Noi înţelegem astfel: Comitetul Central al Partidului Comunist Român să facă un sondaj de opinie, pentru că acum nu este prea prielnic momentul. A fost cândva o asemenea atitudine prielnică, un asemenea spirit favorabil unei consfătuiri, dar pe urmă a început un proces de regândire a locului şi rolului partidelor şi acum există o astfel de dorinţă – fiecare doreşte să-şi facă ordine în casa proprie.
Ceauşescu: Vreau să vă spun deschis: a fost un timp când noi am fost împotriva unor asemenea conferinţe.
Gorbaciov: Acum alţii sunt împotrivă.
Ceauşescu: Dar nouă ni s-au adresat multe partide şi tocmai pentru că este o situaţie foarte grea în mişcarea comunistă, avem răspunderea să facem ceva, chiar dacă vor veni un număr nu prea mare de partide. Ştiţi ce a spus Lenin în 1903?
Gorbaciov: Nu ştiu!
Ceauşescu: Oricât de puţini am fi, tot trebuie să ridicăm steagul. Oamenii au nevoie să vadă că se acţionează în direcţia creşterii influenţei socialismului şi întăririi mişcării revoluţionare.
Gorbaciov: Eu am gândit că ceea ce facem noi în direcţia reînnoirii socialismului, creşte gradul de interes pentru dezvoltarea socialismului.
Astfel se face că la reuniunea organizaţiei Tratatului de la Varşovia, găzduită de Moscova la data de 4 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu nu părea îngrijorat de mişcările anticomuniste din Europa Centrală şi de Est.
Proaspăt reales secretar general al PCR la Congresul al XIV-lea, el îşi făcea planuri care se întindeau în viitor, către anul 1995, fapt care păreau să-l fi contrariat pe Gorbaciov.
De fapt, acolo, Ceaușescu a și fost avertizat în legătură cu viitorul său.
În noiembrie 2000, atunci când a fost audiat în cursu procesului „Revoluția de la Cluj” fostul general Ilie Ceaușescu, fratele lui Nicolae, a relatat că acesta ar fi fost avertizat de către liderul sovietic: „De unde știi dumneata că vei mai trăi până în ianuarie 1990?. ” Conform generalului acest dialog amenințător ar fi avut loc pe 4 decembrie 1989.
Poate că acestă amenințare o fi fost pronunțată, verbal, în cadrul unei întrevederi personale purtată între cei doi lideri. Stenograma acelei întâlniri menționează însă o variantă ceva mai „pașnică”. Atunci, după ce i-a prezentat situația din Europa de Est, Gorbaciov i-ar fi sugerat lui Ceaușescu să accepte politicile de Glasnost și Perestroika dar și să renunțe la toate funcțiile oficiale pe care le deținea în acel moment.
Bineînțeles că Nicolae Ceaușescu nu a ascultat sfaturile lui Gorbaciov ba, mai mult decât atât, a propus ca, în ianuarie 1990, ei doi să aibă o întâlnire oficială la București. Răspunsul liderului sovietic ar fi fost mai puțin amenințător, dar aproape la fel de rău prevestitor: „Să mai trăim noi până atunci, tovarășe Ceaușescu”.
Indiferent care a fost varianta de răspuns dat de Gorbaciov, un lucru este absolut cert: Ceaușescu nu a mai apucat începutul anului 1990: după cum bine știm, pe 25 decebrie 1989, el împreună cu nevastă-sa au căzut secerați de gloanțe într-o cazarmă din Târgoviște.
