Exorcizat din societate de slujba apostolilor corectitudinii politice, misoginul se ghemuiește muribund, ridică ochii spre Cer, dar ultimul său gând mai are spre ce să se îndrepte? Dacă există suflet, atunci al misoginului se va duce-n Siberia, în Savator. Și ce dacă Savator nu există? Povestea lui e atât de interesntă încât merită spusă și respusă.
Femeile tuturor
Povestea mituluii ”naționalizării femeilor” se pare că a început în ceainăria unui contra-revoluționar din Saratov, Mihail Uvarov. Era în martie 1918 și Rusia era devastată de lupte interne, dar și dezorientată de mulțimea de grupări care-și disputau supremația, fie la nivel național fie la nivel local. N-avea să treacă mult și bolșevicii aveau să scape de toți acești rivali, evident, executându-i! Dar Uvanov nu va prinde acel moment. El și familia sa sunt asasinați, ceainăria este rechiziționată și numele său șters din anale.
Dar ceva tot a rămas de pe urma importatorului de ceaiuri care a crezut că poate răsturna Revoluția din Octombrie cu o glumă. El avea un ziar, ”reacționar”, în care tocmai ce publicase un ”comunicat de presă” al Consiliului din Saratov în care se anunța că, începând cu prima zi de primăvara acelui an, femeile nu mai erau sclavele căsătoriilor burgheze, ci deveneau ”bunul întregului popor”! Vom reveni asupra textului decretului, doar așa ca să lăsăm imaginația înflăcărată a bărbaților să se răcorească în zbor.
Imediat, tot în martie 1918, Izvestia (Scânteia) publica un anunț prin care era anunțat că Uvanov fusese omorât de anarhiștii care considerau încarcerarea lui inutilă și costisitoare, iar execuția fusese o răzbunare pentru publicarea decretului care era considerat calomnios, sexist și pornografic.
Dar execuția nu a oprit circulația decretului prin toate măruntaiele Mamei Rusii. Ziarele ”rușilor albi” au continuat să-l publice, decretul fiind atribuit pe rând diferitelor soviete locale sau comenduiri anarhiste.
Târgurile de fete
Cele mai ciudate povești ale decretului de naționalizare a sexului frumos sunt din văgăunile unde proaspăt instalații la putere au citit actul și au găsit în el avantajele ideologice și, cert, senzuale, ale sale, așa că l-au adoptat. Există informații de circumstanță ( nu directe) despre comunități unde decretul a fost adoptat. Pe de altă parte, sunt nenumărate relatări ale eliberării sexuale care a însoțit revoluția bolșevică:
”Lucrurile se desfășurau diferit în Odessa, unde am fost silită să lucrez ca soră la un spital bolșevic. Acolo, la intervale diferite, bolșevicii țineau o ”săptămână a îndrăgostiților” în care toate fetele și femeile de măritat, cu vârste de peste 14 ani, aveau ordin să iasă pe străzi ca să își întâlnească viitorii soți. După acest anunț, soldații Armatei Roșii au invadat toate casele, silind toate femeile să iasă pe străzi.” (reprodus din New York Times/8 noiembrie 1921)
Alte relatări, strânse în cursul unei anchete a Senatului SUA din 1919, care ar fi trebuit să stabilească dacă există un pericol al propagandei bolșevicilor în America (audierile au avut loc în primăvara lui 1919) erau fie mărturii directe, fie ale unor americani care auziseră de la alte persoane ce se întâmpla în Rusia. Un exemplu este următorul fragment: ”La primul etaj al spațiosului nostru institut, care înainte fusese un palat, știți sălile mari de la primul etaj. Oficialii bolșevici au adus sute de soldați al Armatei Roșii și marinari și au dat ordin ca în cealaltă jumătate a sălii să rămână fetele, cu vârste între 12 și 16 ani, din institutul nostru. Mi-aș fi dorit să mor înainte să fiu martor la asta. Dar vreau să afle și femeile din America”!
Cert este că nu se punea mare preț pe onorabilitatea femeilor când venea vorba de brațul înarmat și sălbatic al Revoluției sau pe consimțământul lor când se înfierbânta mujicul devenit ”clasă muncitoare”, dar de aici până la fi naționalizate femeile sunt niște pași. I-a făcut URSS? Presa oficială rusească a negat permanent existența unor astfel de decrete, dar…
Textul decretului
În 2006, Ivan Sivoplys a publicat în presa britanică o telegramă din care reieșea că Lenin aflase de o zonă în care fusese adoptat un asemenea decret, culmea, chiar în zona sa natală, Simbirsk. Din telegramă rezultă că Lenin a dat ordin ca vinovații de adoptarea legii să fie arestați și pedepsiți aspru, iar masele să fie informate că nu e vorba de un ordin dat de noile autorități, ci de un act singular de rebeliune.
Un alt set de telegrame, publicate tot în ultimii ani, arată că Lenin ar fi fost mințit de trei apropiați, Kumysnicov, Baymanov și Rakhimova, privind adoptarea naționalizării ”mijoacelor de reproducție”, pentru a scăpa de niște rivali, și că decretul din Mediana, Simbirsk, nu ar fi fost dat niciodată.
Totuși, chiar și în zilele noastre, se discută serios despre naționalizarea femeilor – de exemplu, în România, decretele din gubernia Reazan au făcut obiectul unor editoriale chiar și în 2017 – informația nemaifiind de multe decenii o știre internă a Rusiei.
În SUA, informația este combătută de un editorialist abia în 1933, dar el este considerat pro-sovietic și marginalizat, iar la o audiere a Congresului din 1948, ea este reconfirmată de doi martori americani.
Explicația este că, pe 30 august 1919, căpitanul George William Smith, al navei Borodino, care participase în 1918-1919 la o expediție în apele Nordului, a primit o hârtie scrisă de mână, intitulată, ”comunicat de presă” al Consiliului de la Kronstadt (insula unde este comanda flotei care apără Sankt Petersburg), legat de un decret adoptat la Savator (orașul care nu există, dar probabil este o transcriere greșită a numelui Seratov, unde scotea ziarul Mihail Uvarov).
Hârtia a făcut furori când a ajuns în presa americană și britanică, existând sute de relatări ale evenimentului. Interesant este faptul că unele relatări din ziare sunt din februarie 1919, citând din decretul care nu putea fi descoperit oficial înainte de 30 august 1919, data emiterii sale.
Iată textul ”Mesajului de presă bolșevic”, datat 30 august 1919:
”Un decret a fost proclamat de Asociația Anarhiștilor din orașul Savator, în acord cu decizia Sovietului Agricultorilor, Militarilor și Muncitorilor din Kronstadt. Proprietatea privată asupra femeilor este abolită și, deasemenea, sunt abolite inegalitățile sociale și căsătoriile civile, ele fiind instrumente în mâinile burghezilor prin care cele mai bune și frumoase exemplare de femei au fost proprietatea burghezilor. Continuarea corectă a rasei umane a fost luată în considerare și acestea au fost argumentele prezentului decret.
De la 1 martie, dreptul de a poseda femei cu vârste între 17 și 32 de ani este abolit. Vârsta femeilor va fi determinată prin certificatul de naștere sau pașaport. Celor care nu pot prezenta documente, vârsta le va fi stabilită de Comitet, care va judeca după aparențe.
Foștii soți își mai pot exercita dreptul de a folosi fostele soții. În caz de refuz al soțului, el își pierde acest drept. Potrivit acestui decret, toate femeile sunt eliberate de statutul de proprietate privată și sunt proclamate proprietatea întregii națiuni. (…)
Cetățenii bărbați au dreptul de a folosi o femeie de trei ori pe săptămână, câte trei ore, respectând regulile enunțate mai jos.
Orice bărbat care dorește să se folosească de o parte din avutul public trebuie să aibă certificat de la Comitetul de autorizare al Consiliului Muncitorilor, Agricultorilor și Militarilor, care să certifice faptul că provine dintr-o familie de muncitori.
Orice membru trebuie să cotizeze cu 2% din venituri pentru această acțiune publică.
(…) Femeile care rămân însărcinate sunt eliberate de responsabilități timp de trei luni înainte și o lună după naștere.
Copii rezultați vor fi luați la o creșă pentru pregătire și vor fi educați din fonduri publice până la vârsta de 17 ani.
În caz de naștere de gemeni, mama va primi o recompensă de 20 de lire sterline (textul nu explică de ce premiul era în moneda englezească n.n.).
Toți cetățenii sunt obligați să se îngrijească de propria sănătate și aceia care se vor face vinovați de răspândirea bolilor venerice vor fi făcuți responsabili și pedepsiți aspru.
Femeile care își pierd sănătatea pot cere o pensie de la Soviete.
Șeful Anarhiștilor este însărcinat cu măsurile pentru aplicarea acestui decret.”
Textul se încheie cu o serie de amenințări la adresa celor care s-ar fi opus.
Este o făcătură? Cel puțin textul decretului ajuns la englezi și americani pe această cale este sigur un străbunic de fakenews, dar restul informațiilor trebuie să recunoaștem că sunt contradictorii. Nu ne îndoim că au existat mujiici dornici de a legaliza violul sau plăcerile în grup, dar au avut ei vreodată puterea și curajul de a o face? Probabil că nu, așa că Raiul Misoginilor nu există, doar Iadul Egalitarismului în care să-i ardă focul feminist!
