Născută pe 31 august, Regina neutralității abdică după 58 de ani de domnie

 

Wilhelmina, regina Olandei (1890-1948), s-a născut la 31 august 1880, la Haga.

După decesul tatălui său, regele Wilhelm al III-lea, ultimul descendent pe linie bărbătească al casei regale Orania-Nassau, la tronul Olandei a urmat Wilhelmina, singura fiică a regelui.

Până în 1898, Wilhelmina a domnit sub regenţa mamei sale, regina Emma (1858-1934).

A fost încoronată regină a Olandei la 6 septembrie 1898. În 1901, s-a căsătorit cu ducele Heinrich von Mecklenburg-Schwerin.

În timpul domniei sale, regina Wilhelmina a avut o contribuţie esenţială atât la consolidarea monarhiei în Regatul Ţărilor de Jos, cât şi la democratizarea instituţiilor politice.

A militat energic pentru neutralitatea ţării sale în Primul şi al Doilea Război Mondial.

În exil

După invadarea Olandei de către armatele germane, în 1940, regina Wilhelmina a părăsit ţara. S-a stabilit la Londra, unde a constituit un guvern în exil, simbol al rezistenţei olandeze împotriva ocupaţiei naziste. A revenit din exil în 1945.

La 4 septembrie 1948, a abdicat de la tron, din motive de sănătate, în favoarea unicei sale fiice Iuliana.

A murit la 28 noiembrie 1962, la palatul Het Loo de la Apeldoorn. După mama sa, Emma, Wilhelmina a fost a doua dintr-o succesiune neîntreruptă de patru regine ale Olandei.

Aceasta s-a încheiat cu regina Beatrix, mamă a trei fii, care a fost succedată de actualul rege, Willem Alexander.