După decesul tatălui său, regele Wilhelm al III-lea, ultimul descendent pe linie bărbătească al casei regale Orania-Nassau, la tronul Olandei a urmat Wilhelmina, singura fiică a regelui.
Până în 1898, Wilhelmina a domnit sub regenţa mamei sale, regina Emma (1858-1934).
A fost încoronată regină a Olandei la 6 septembrie 1898. În 1901, s-a căsătorit cu ducele Heinrich von Mecklenburg-Schwerin.
În timpul domniei sale, regina Wilhelmina a avut o contribuţie esenţială atât la consolidarea monarhiei în Regatul Ţărilor de Jos, cât şi la democratizarea instituţiilor politice.
A militat energic pentru neutralitatea ţării sale în Primul şi al Doilea Război Mondial.
În exil
După invadarea Olandei de către armatele germane, în 1940, regina Wilhelmina a părăsit ţara. S-a stabilit la Londra, unde a constituit un guvern în exil, simbol al rezistenţei olandeze împotriva ocupaţiei naziste. A revenit din exil în 1945.
La 4 septembrie 1948, a abdicat de la tron, din motive de sănătate, în favoarea unicei sale fiice Iuliana.
A murit la 28 noiembrie 1962, la palatul Het Loo de la Apeldoorn. După mama sa, Emma, Wilhelmina a fost a doua dintr-o succesiune neîntreruptă de patru regine ale Olandei.
Aceasta s-a încheiat cu regina Beatrix, mamă a trei fii, care a fost succedată de actualul rege, Willem Alexander.
