Cea de-a doua soţie, Valeria Vasiliu Birlic, a jucat alături de soţul ei în filmul „Titanic vals” (1964), precum şi la Teatrul Naţional în piesa „Topaze” (1968) de Marcel Pagnol.
Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la 24 ianuarie 1905, la Fălticeni, judeţul Suceava.
Numele de naştere era Grigore Vasiliu, Birlic fiind o poreclă pe care a primit-o datorită succesului înregistrat cu piesa având acelaşi nume, jucată la începutul carierei sale, poreclă adăugată apoi ca supranume.
Rolul titular din farsa „Birlic” de Arnold şi Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Muşatescu şi de regizorul Sică Alexandrescu, a înregistrat un succes uriaş, iar identificarea actorului cu acest rol l-a determinat să-şi ia pentru totdeauna numele personajului interpretat.
Începutul
A absolvit, în anul 1924, cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuţi, iar în timpul studiilor a făcut şi figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi.
Aşa a fost remarcat de directorul Dragoş Protopopescu, la a cărui recomandare a fost distribuit de regizorul Aurel Maican în comedia „Musca spaniolă” de Arnold şi Bach.
Ca urmare a succesului de care s-a bucurat în faţa publicului, a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cernăuţi.
Tot aici s-a mai remarcat în piesa „Amanetul” de Holberg, sub îndrumarea regizorală a lui Victor Ion Popa, precum şi în rolul Agamiţă Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.
După mai multe tentative nereuşite, a fost admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, ulterior mutându-se la Conservatorul din Bucureşti.
Venirea la București
Calităţile actoriceşti, expresivitatea i-au fost remarcate de regizori. Regizorul Aurel Maican îl aduce în 1933 la Bucureşti, unde avea să joace în anii următori, pe scenele diverselor companii particulare, în piese regizate de Sică Alexandrescu şi Ion Iancovescu.
S-a remarcat în această perioadă mai cu seamă pe scena Teatrului Vesel, înfiinţat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Muşatescu.
Teatrul
A jucat astfel în piesele „Micul Weber” şi „Otto Elefantul” de Arnold şi Bach, „Arde nevastă-mea” de A. Vercourt şi Jean Bever, „Prostul din baie” de Ernest Fiese şi Karl Fellman, „Aşternutul de mătase” de A. Birabeau şi G. Dolley, „Părintele căţeilor” de Glinger şi Taussig, „Împăratul” de Luigi Bonelli.
După naţionalizarea teatrelor particulare în 1948, s-a întors ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti.
A jucat, de asemenea, şi pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, una dintre piese fiind „Burghezul gentilom” de Moliere (1961).
Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost distribuit au fost montate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti de Sică Alexandrescu. A interpretat rolurile Coana Eftimiţa în „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, Crăcănel în „D’ale carnavalului”, Iordache Brânzovenescu în „O scrisoare pierdută”. A mai jucat în „Doctor fără voie” de Moliere, „Mielul turbat” de Aurel Baranga, „Revizorul” de N.V. Gogol, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, toate în regia lui Sică Alexandrescu, în „Ultima oră” de M. Sebastian.
A jucat, de asemenea, în „Nunta lui Krecinski” de Suhovo-Kobâlin, în piesa „Topaze” a lui Marcel Pagnol şi în „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian.
Filmul
În cinematografie a debutat în anul 1934 în filmul „Bing-Bang” (alături de Stroe şi Vasilache, care semnează şi regia), după care au urmat: „Doamna de la etajul II” (1937), regia Dezideriu Major; „Viaţa învinge” (1951), regia Dinu Negreanu; „Vizita” şi „Lanţul slăbiciunilor” (1952), regia Jean Georgescu; „Arendaşul Român” (1952); „O scrisoare pierdută” (1953), regia Sică Alexandrescu, Victor Iliu (alături de Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Ion Finteşteanu); „Directorul nostru” (1955), regia Jean Georgescu (alături de Al. Giugaru, Radu Beligan şi H. Nicolaide); „Două lozuri” (1957), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi; „D-ale carnavalului” (1958), regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles; „Doi vecini” (1958), regia Geo Saizescu; „Băieţii noştri” (1959), regia Anastasia Anghel, Gheorghe Vitanidis; „Telegrame” (1959), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi (alături de Ştefan Ciubotăraşu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Mihai Fotino, Dem Rădulescu); „Aproape de soare” (1960), regia Savel Stiopul; „Bădăranii”(1960), după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi; „Întâlnirea” (1961), regia Aurel Miheles; „Post-restant” (1961), regia Gheorghe Vitanidis; „Doi băieţi ca pâinea caldă” (1962), regia Andrei Călăraşu; „Lumină de iulie” (1963), regia Gheorghe Naghi; „Paşi spre lună” (1963), regia Ion Popescu-Gopo (alături de Radu Beligan, Florin Piersic ş.a.); „Mofturi 1900” (1964), regia Jean Georgescu; „Titanic vals” (1964) de Tudor Muşatescu, regia Paul Călinescu; „Serbările galante” (1965), regia Rene Claire; „Corigenţa domnului profesor” (1966), regia Haralambie Boroş; „Steaua fără nume” (1966), regia Henri Colpi.
A murit la 14 februarie 1970 la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.
