Mare patrioată, Maria Waleswska a ieșit, împreună cu o prietenă, în calea împăratului pentru a-i ura bun venit și a-și exprima nădejdea că Napoleon îi va ajuta patria.
Ea a putut ajunge la Napoleon datorită protecției generalului Duroc, însă era atât de emoționată încât abia a putut să îngâne câteva cuvinte.
Împăratul, încântat de grația și tinerețea femeii, a luat flori din trăsură și i le-a oferit, zicând: “Păstrați-le, ne vom vedea la Varșovia, unde-mi veți mulțumi”.
Maria Waleswka, născută Heczniska, se trăgea dintr-o familie de nobili polonezi ruinată. Căsătorită cu un bătrân, contele Anastase Walewski, trăia într-un vechi castel.
Soțul a împins-o în brațele împăratului
Cu ocazia unui bal dat la Varșovia, împăratul s-a amorezat până peste urechi de adorabila Maria. Ea i-a respins, însă, avansurile, dar soțul ei a împins-o, din patriotism, în brațele lui Napoleon.
A trebuit deci să-i cedeze în numele patriei și să-i devină amantă, ea fiind foarte credincioasă înainte de a-i ceda.
Iată una din scrisorile, din 1907, pe care Napoleon i le-a trimis Mariei:
Nu te-am văzut decât pe dumneata, nu te-am admirat decât pe dumneata, nu te doresc decât pe dumneata! Aștept cât de curând un răspuns, pentru a-mi liniști nerbăbdarea.
Ți-am displăcut, Doamnă? Cu toate acestea aveam dreptul să sper contrariul. M-am înșelat oare?
Zelul dumitale a scăzut, pe când al meu crește mereu. Îmi tulburi liniștea! Dă, te rog, puțină bucuirie unei biete inimi, care este gata să vă adore.
Este oare așa de greu să obțin un răspuns? Îmi datorezi de altminteri două.
Marie, dulcea mea Marie, primul meu gând este pentru tine, prima mea dorință este să te revăd.
Vei reveni, nu este așa? Mi-ai promis, dacă nu, vulturul va zbura spre tine. Te voi revedea diseară? Primește aceste flori, ele să devină în mijlocul mulțimii o legătură misterioasă între noi.
Când mâna îmi va strânge inima, tu vei ști că ea nu te cuprinde decât pe tine, și, ca răspuns, vei strânge florile mele la pieptul tău.
Iubește-mă, scumpa și drăguța mea Marie.
