Nancy Davis, al cărei nume real era Anne Francis Robbins, s-a cunoscut cu soțul său în 1951.
Studiourile MGM semnase cu ea un contract și îi dăduse numele de scenă de Nancy Davis pentru filmul său film, „Shadow on the Wall”.
Cei doi s-au întâlnit în 1951, pe când Reagan era președinte al breslei actorilor (Screen Actord Guild), iar Nancy făcea eforturi pentru a-și scoate numele de pe lista neagră de la Hollywood, din era McCarthy, a posibililor simpatizanți comuniști.
Cea de pe listă era o cu totul altă persoană, însă confuzia o împiedica pe Nancy să-și găsească de lucru.
Drept urmare, viitoarea Primă Doamnă l-a contactat pe Reagan pentru a vedea dacă el, în calitate de președinte al breslei actorilor, o putea ajuta să risipească confuzia.
Cei doi s-au îndrăgostit pe loc și s-au căsătorit un an mai târziu. Primul lor copil, Patricia, s-a născut la 7 luni după căsătorie.
În 1952, cuplul a apărut împreună în pelicula „Hellcats of the Navy”, însă, după nașterea fiului lor, Ron, anul următor, Nancy a renunțat la actorie pentru a deveni soție și mamă cu normă întreagă.
În acest timp, soțul său s-a lansat cu succes în cariera politică, devenind guvernator de California, în 1967, poziție pe care a deținut-o până în 1975.
În 1980, a devenit președinte al Statelor Unite. Cele două mandate ale lui Reagan au schimbat fața lumii: Occidentul a câștigat Războiul Rece și comunismul a fost înfrânt.
Nancy și-a acceptat rolul de soție de guvernator și apoi de Primă Doamnă, cu multă eleganță.
În calitate de prim cuplu al Americii, Ronald și Nancy Reagan întruchipat valorile tradiționale americane. Simpatia de care se bucurau reflecta dragostea Americii pentru film și pentru actori.
Americanii devorau imaginile cu dovezile de tandrețe dintre cei doi soți. Aceștia apăreau adesea împreună la ferma lor din California sau dansând strânși în brațe la diverse serate.
Nancy l-a pus pe Ronald în centrul vieții sale. „Viața mea a început cu adevărat când m-am căsătorit cu soțul meu”, a mărturisit ea la un moment dat. Vorbind despre el, ea spunea: „Am putut să fiu o soție așa cum îmi doream… Adevărata fericire a unei femei și adevărara ei împlinire o reprezintă căminul, împreună cu soțul și copiii săi.”
Nancy l-a îngrijit cu devotament pe Ronald, când acesta se afla în convalescență, după ce fusese împușcat în atentatul din 1981.
La rândul său, acesta i-a fost aproape când ea a suferit o mastectomie, după un cancer la sân, în 1987.
La scurt timp după ce a părăsit Casa Albă, Reagan a fost diagnosticat cu Alzheimer, iar Nancy a avut grijă de el până la moartea acestuia, în 2004, la vârsta de 93 de ani.
Nancy a murit în 2016, la vârsta de 94 de ani.
Povestea lor de dragoste a rămas faimoasă până astăzi. „Electricitatea” dintre ei era vizibilă pentru toți cei din jur. Se țineau tot timpul de mână. Când, la diferite evenimente, erau despărțiți fizic din cauza obligațiilor de protocol, se căutau și își vorbeau din priviri.
Ronald i-a scris o mulțime de scrisori soției sale, iar Nancy lăsa cartonașe și bilețele de dragoste peste tot adresate soțului său.
Într-o scrisoare către Nancy, cu ocazia celei de-a 31-a aniversări a căsătoriei lor, el a scris:
„Este mai mult decât iubire ce simt pentru tine, nu sunt întreg fără tine. Pentru mine, tu ești viața însăși. Când ești plecată, te aștept să te întorci pentru a putea începe să trăiesc din nou.”
Mulți ani mai târziu, când Nancy a publicat unele dintre scrisorile lui de dragoste, a scris:
„Dacă unul dintre noi ieșea din cameră, amândoi ne simțeam singuri. Oamenii nu ne credeau întotdeauna, dar acesta era adevărul. Să umplem singurătatea, să ne completăm unul pe altul, aceasta însemna pentru noi să fim soț și soție.”
