Dictatorul italian Benito Mussolini intră într-o cursă războinică cu omologul său german, Adolf Hitler, care invadase Cehoslovacia cu trei săptămâni înainte.
„Ducele” visează la redobândirea măreției Romei Antice, o ambiție megalomană, dată fiind starea jalnică în care se află armata și economia italiene.
Câteva luni mai târziu, începe Al Doilea Război Mondial.
Regele Italiei, Victor Emanuel III, își adaugă titlul de rege al Albaniei celui de împărat al Etiopiei, pe care îl dobândise după dificila cucerire a acestei țări, în urmă cu trei ani.
Adevăratul rege al Albaniei fuge și va muri în exil în 1961. Este vorba de Zog I. Având numele real de Ahmed Zogu, el luase puterea ca prim ministru în 1922, trei ani mai târziu după ce țara a scăpat de a fi împărțită de învingătorii Primului Război Mondial, ba chiar i s-a recunoscut independența.
Zog I se încoronase pe 1 septembrie 1928.
Italia fascistă intenționează să folosească Albania ca bază de atac împotriva Greciei. Așteptând aceasta, ea anexează la Albania provincia sârbă Kosovo, cu complicitatea lui Hitler (o idee care va reapărea cu forță și cu o jumătate de secol mai târziu).
După înfrângerea regimului fascist, Albania redevine independentă sub conducerea lui Enver Hodja și va institui cel mai crunt dintre regimurile comuniste din Europa.
