O talie suficient de mare pentru a-și impune supremația în mediul acvatic de atunci, fără a mai pune la socoteală fălcile lor dotate cu un rând dublu de dinți și suficient de puternici pentru a sfârteca prăzile.
Sunt cunoscut numeroase specii de mozazauri, însă una nouă tocmai a fost descoperită în Maroc, scrie Sciences et Avenir.
Botezat Pluridens serpentis, acest mozazaur grație a două cranii complete, cu fălcile lor, găsite în straturi geologice datând de la sfârșitul Cretacicului (cu 72-66 de milioane de ani în urmă), în Maroc.
Este un animal mare: craniile indică faptul că unul putea avea între cinci și șase metri lungime, iar cel mai mare, peste zece metri lungime.
Fălcile sunt lungi, robuste și dotate cu o sută de dinți mai degrabă de mici dimesiuni semănând cu niște colți.
Așadar, acest mozazaur nu putea vâna prăzi mari, mulțumindu-se cu pești mici sau calamari.
Pentru a le urmări, nu se putea baza prea mult pe ochi, pe care îi avea relativ mici, comparativ cu cei ai altor mozozauri. În schimb, botul său era dotat cu nervi sensibili, ceea ce se presupune că era sensibil la variațiile presiunii apei provocate de trecerea unei prăzi.
Această adaptare se întâlnește la șerpii de mare.
Fără îndoială, noua specie de mozazaur folosea asemelea lor limba sa bifidă pentru a detecta semnalele chimice trimise de mediu.
Cicatricele de pe fălcile altor Pluridens și grosimea la cel nou arată că masculii mari participau la lupte violente.
Descoperirea lui Pluridens serpentis duce numărul de specii de mozazauri de la sfârșitul Cretacicului descoperite în Maroc la 13, dintre care trei doar în ultimul an.
Aceștia își împărțeau același ecosistem, fiecare dintre ei fiind specializat într-un anumit tip de pradă.
Hrana preferată se poate ghici la examinarea dinților: cei mici erau făcuți pentru capturarea peștilor și a moluștelor, alții, mai rotunjiți, pentru zdrobirea crustaceelor, scoicilor și amoniților, iar cei mai impozanți pentru vânarea marilor animale marine.
Diversitatea speciilor de mozazauri atestă că acest grup nu se afla în declin înainte de căderea asteroidului care a pus capăt domniei lor sub mări, ca și celei terestre a dinozaurilor.
Totuși, cei din urmă păreau deja fragilizați înainte de catastrofă.
