Moștenirea lăsată de marele escroc Igor Hrițcu care s-a sinucis

 

Trista afacere al cărei erou a fost inginerul Igor Hrițcu era prea mare la vremea ei ca să poată fi uitată ușor, chiar astăzi când fapte mari și importante nu mai emoționează cititorul, începe articolul cu titlul „Averea lui Igor Hrițcu. De pe urma excrocului au rămas câteva scule și niște mobilier”, din Gazeta Municipală de pe 12 ianuarie 1947.

Să continuăm să citim Gazeta Municipală:

Un mare număr de industriași, oameni de afacere, comercianți sau simpli naivi cu bani au fost trași pe sfoară de acest excroc care lucra de o manieră foarte simplă ce ar fi dat de bănuit și unui copil.

Totalul sumelor excrocate s-a ridicat la peste două miliarde.

Un caz din cele multe:

Aflând că un industriaș vrea să trimită la Timișoara unui prieten 128 medalii de aur se oferă să-i facă acest commision primind în schimb o singură medalie drept plată a ostenelei sale.

I se încredințează cele 128 de medalii și dispare cu toate.

Unul dintre păcăliți, comerciantul Gheorghe Floarea din Galați, str. Holban 8, prin avocatul său din Capitală, dl Eveanghelicon Antipa (str. Niculae Bălcescu 35, ap. 2) căutând să mai salveze ce s-ar putea din paguba suferită de pe urma excrocului a introdus la Tribunalul Ilfov o cerere pentru deschiderea succesiunei lui Igor Hrițcu.

Din acea cerere se poate constata că toată averea defunctului se compune din următoarele:

  1. Fondul de comerț al atelierului de vulcanizare, denumit Fenice, având sediul în șos. Bonaparte 9.
  2. Mobilierul casnic într-o locuință ocupată cu chirie în str. Ion Pușcariu 11 din cartierul Văcărești-Dobroteasa.
  3. Nimic altceva pe toată linia.

Succesori ai defunctului inginer Igor Hrițcu ar fi următorii: tatăl lui Dumitru Hrițcu, profesor la liceul mixt din Oltenița, mama lui Alexandrina Hrițcu și soția Maria Hrițcu, profesoară la liceul de fete din Târgu Jiu.

La dosarul cauzei a foat anexat un act de deces al Primăriei comunei Ceahlău (jud. Neamț) din care se constată că defunctul inginer Igor Hrițcu, născut în anul 1913 în comuna Branița a decedat la spitalul de pe lângă aghiasmatorul schitului Durău, unde a fost adus după sinucidere.

Ceea ce dezminte versiunea publicată într-un cotidian că murise la Cheile Bicazului.

Am relatat cele mai de sus socotind că poate va folosi întru despăgubirea acelora dintre tehnicienii noștri comunali care au fost păgubiți cu multe milioane lei de acel excroc, inteligent, îndrăzneț și lipsit de orice scrupule.