Moartea lui Stalin: Trei versiuni care contrazic varianta oficială

 

Nu este nimic surprinzător că puțini sunt cei care cred în versiunea oficială a morții lui Stalin, pe 5 martie 1953. Teoria că decesul său a avut o altă cauză decât un atac provocat de o boală gravă își are originea chiar la Kremlin.

1. Furia care a provocat atacul

Istoricul Ghenadi Kostîrcenko, citat de Russia Beyond, afirmă că Nikita Hrușciov i-ar fi destăinuit unui ziarist francez în 1956 că Stalin ar fi murit după un „demers hotărât” al unui grup de înalți funcționari sovietici care s-au revoltat și chiar l-au amenințat pe „Tătuc”.

Oficialii erau nemulțumiți de planul lui Stalin de expulzare a evreilor sovietici în Siberia, a declarat Hrușciov. Acest lucru se întâmpla în timpul așa-numitului „complot al halatelor albe”, ale cărui victime erau în special evrei.

Hrușciov nu a fost singurul care a emis asemenea ipoteze. Așa cum subliniază Kostîrcenko, ele au fost reluate de scriitorul sovietic Ilia Ehrenburg într-o discuție cu Jean-Paul Sartre. Relatarea lui Ehrenburg ar fi fost una plină de detalii picante. El susținea că, întâmpinând o opoziție fermă la planul său de deportare a evreilor, Stalin s-a înfuriat.

Opozanții săi din conducerea partidului nu s-au lăsat însă intimidați ci, dimpotrivă, au amenințat că scot armata în stradă dacă Stalin nu revocă ordinul de deportare.

Pentru a-și demonstra hotărârea, unul dintre opozanți, un evreu, și-a rupt carnetul de pardi și i l-a aruncat lui Stalin în față. Conducătorul suprem a făcut o criză de nervi monstruoasă care s-a soldat cu un atac cerebral ce i-a fost fatal.

Totuși, istoricii sunt unanim de acord că nu există nici o dovadă a existenței vreunui plan de deportare a evreilor, nici în arhivele personale ale lui Stalin, nici în cele ale partidului.

Pe de altă parte, subliniază Russia Beyond, nu se știe dacă Hrușciov a mai povestit respectiva istorie și cu altă ocazie, iar în Memoriile sale, publicate în Occident în anii 1970, nu există nici o mențiune a intenției de a-I deporta pe evrei.

Întreaga poveste ar putea fi doar o încercare de a flata imaginea succesorului lui Stalin.

2. Hrușciov, securea lui Dumnezeu

Alții susțin că rolul lui Nikita Hrușciov nu a fost cel al unui funcționar rebel, ci a fost principalul arhitect al uciderii lui Stalin. La un moment dat, Hrușciov a făcut declarații publice care ar putea fi considerate ca un indiciu că moartea liderului sovietic a fost o crimă premeditată.

Cu ocazia unui eveniment public din iulie 1964, primind o delegație venită din Ungaria, Hrușciov a început deodată să vorbească despre Stalin și a spus: „Au fost mulți dictatori brutali în istoria lumii, dar toți au murit de secure, la fel cum prin secure au câștigat puterea”.

În transcrierea ulterioară a discursului lui Hrușciov din presă, aceste cuvinte au fost omise.

Unii istorici, cum este cazul lui Alexandr N. Dughin, crede că omul cu securea, în cazul lui Stalin, a fost Hrușciov însuși. Acesta arată că, înainte cu puțină vreme de moartea sa, Stalin a avut intenția de a-l demite pe ministrul Securității Statului, Semion Ignatiev, și pe șeful său, Nikita Hrușciov.

Dughin susține că membrii conspirației l-au ucis nu doar pe Stalin ci și pe Lavrenti Beria, puternicul șef al poliției secrete sovietice.

3. Otrava de șarpe sau de păianjen a lui Beria

Dar Lavrenti Beria este și el un pretendent important la poziția de asasin al lui Stalin. În calitatea sa de al doilea om ca putere în stat, este plauzibil că Beria s-a temut să nu cadă victimă unei epurări politice, așa că ar fi lovit el primul.

Potrivit cărții Cum a fost ucis Stalin, a istoricului Nikolai Dobriuka, Beria l-ar fi otrăvit pe liderul sovietic. Pentru aceasta, ar fi folosit niște otrăvuri rare, obținute fie de la un șarpe, fie de la un păianjen.

Pentru a-și justifica afirmația că șeful poliției secrete se află în spatele morții lui Stalin, Dobriuka citează cuvintele vechiului ministru de Externe al lui Stalin, Viaceslav Molotov, care și-a reamintit mai târziu că, după moartea șefului său, Beria a afirmat că el este cel „care v-a salvat pe toți de Stalin”.

După cum o demonstrează arestarea și executarea lui Beria, peste numai câteva luni, pe liderii sovietici nu îi dădea recunoștința afară din casă.

Moartea lui Stalin nu va înceta probabil să rămână un subiect de discuții și speculații. Un lucru este însă sigur: după ce au fost informați despre AVC-ul lui Stalin, oficialii sovietici nu s-au grăbit să cheme un medic.

Un alt detaliu straniu este că, oficial, s-a anunțat că Stalin a suferit un atac la Kremlin, deși el se afla la vila sa de lângă Moscova.

De asemenea, nici în privința raportului medical privind moartea lui Stalin lucrurile nu sunt pe deplin clare.

Misterul persistă.

Parteneri