Povestea începe în 1938, când a fost înființată House UN-American Activities Committee, comisie ce ar fi trebuit să investigheze acțiunile anti-americane, în special anarhiste. În 1947, însă, când scurtul mariaj anti-fascist dintre SUA și URSS se încheiase, comisia a început să cerceteze așa-zise operațiuni de infiltrare a comuniștilor în elita filmului de la Hollywood.
Trebuie spus că Războiul Rece a fost caracterizat în SUA de o perioadă de isterie anti-comunistă. Este perioada în carre oamenii își construiau în propriile curți adăposturi anti-atomice, iar orice discurs despre drepturile omului era interpretat ca o misiune ordonată de sovietici.
The Hollywood Blacklist a însemnat distrugerea carierelor a peste 300 de scenariști, regizori, actori.
Printre ei s-a numărat și Dalton Trumbo, scriitor, ziarist și scenarist.
Membru al unei formațiuni politice de orientare comunistă, până în 1943, Trumbo a renunțat la politică pe timpul războiului. În 1946, însă, publică un articol în care spune că înțelege politica ostilă a rușilor, pe care îi vede amenințați de țările occidentale.
Un an mai târziu, după ce refuză să răspundă interogatoriilor Comisiei, este ”blacklisted”, adică i se interzice să colaboreze sau să semneze cu marile companii de film.
Trumbo acceptă, pentru a nu muri de foame, să scrie scenarii, dar să nu le semneze. Textele sale au luat două premii Oscar, pe care el nu le-a putut revendica. Roman Holyday și The Brave Ones sunt cele două câștigătoare.
Drama lui Dalton Trumbo se va încheia în 1960, cu ajutorul lui Kirk Douglas, care la acea dată era deja unul dintre cei mai mari actori ai Hollywood-ului.
El era producătorul filmului Spartacus, regizat de Stanley Kubrick. Ecranizare profund americanizată a poveștii antice, filmul avea accente sociale mult peste ce accepta americanul de rând până atunci, dar lumea era în schimbare dincolo de ocean. Votanții erau pregătiți pentru a vota candidați de tip Kennedy, drepturile persoanelor de culoare erau subiecte ridicate pe tapet, iar intervențiile americane peste mări și țări erau motive de proteste.
În 1960, Kirk Douglas spune că este de acord să îi moară din fașă super-producția Spartacus, dar nu acceptă ca scenaristul Dalton Trumbo să semneze cu un pseudonim.
Nu numai că producția nu a murit (ea aducând un câștig de 48 de milioane de dolari profit față de cele 12 investite) dar va aduce și 6 premii Oscar.
Momentul este considerat drept o schimbare majoră în tactica Războiului Rece, depășind stadiul naiv și trecând într-o fază profesionistă.
În urmă cu cinci ani, când s-a lansat filmul Trumbo, specific curentului actual motivational-biopic (scenarii epice, inspirate de episoade motivaționale din biografii reale), povestea ajutorului dat de Douglas lui Trumbo este prezentată pe larg.
