Boris Fiodorovici Godunov (foto) este un nobil cu strămoși tătari care l-a slujit pe Ivan al IV-lea cel Groaznic cu mult zel, ceea ce i-a permis să se însoare cu sora fiului celui mai mare al țarului, Feodor.
Când acesta îi urmează la tron tatălui său, sub numele de Feodor I, pe 18 martie 1584, el apelează la serviciile puternicului și influentului său cumnat pentru a-l sfătui.
În realitate, Godunov a ajuns să guverneze în locul său.
Feodor I moare pe 7 ianuarie 1598, după 14 ani de domnie ștearsă, fără a avea nici un fiu sau moștenitor dinastic.
Fratele său mai mic, Dmitri, murise înaintea sa în condiții destul de stranii, Boris Godunov fiind bănuit că l-a otrăvit.
Acesta din urmă își folosește influența pentru a fi desemnat țar pe 17 februarie 1598 de către cei 500 de delegați ai stărilor generale (Zemski Sobor).
Lipsit de carte și brutal, Boris Godunov continuă opera lui Ivan cel Groaznic. Supune marea nobilime voinței sale și construiește o linie de fortărețe pentru a apăra țara de tătari.
În același timp, Patriarhia ortodoxă a Moscovei se emancipează față de Constantinopol și aspiră să facă din Moscova „A Treia Romă”.
Însă măsurile lui Godunov sunt compromise de foametea care face ravagii în vistieria țarului, arată un documentar realizat de Hérodote.
Nemulțumirea populară alimentează un zvon potrivit căruia Boris Godunov l-ar fi asasinat pe Dmitri, fiul mai mic al lui Ivan cel Groaznic și moștenitorul natural al lui Feodor I.
În 1604, intră în scenă un „fals Dmitri”. Acesta susține că este mezinul lui Ivan cel Groaznic și că mama sa, bănuind că Boris Godunov va încerca să-l asasineze, îl încredințase unui doctor care îl ascunsese o perioadă într-o mănăstire în munți, după care se adăpostise în Polonia.
Falsul Dmitri este sprijinit de mulți țărani, exasperați de foametea patronată de Godunov, dar și de trupe de cazaci și de polonezi. Împreună cu această armată de strânsură, mărșăluiește spre Moscova.
Situația se complică după moartea lui Boris Godunov, pe 16 aprilie 1605. La tron îi urmează fiul său, Feodor al II-lea, însă se dovedește neputincios să oprească nemulțumirile și ambițiile celor din jur.
În iunie 1605, falsul Dmitri intră în Moscova în fruntea trupelor și se instalează la Kremlin. Încep „Timpurile Tulburi”. Toate măsurile unificatoare ale lui Ivan cel Groaznic și ale lui Boris Godunov sunt amenințate.
Falsul Dmitri domnește mai puțin de un an sub tutela Poloniei, acordând poporului o serie de libertăți. Însă moscoviții, iritați de omniprezența străinilor, îl ucid.
În lipsa unor pretendenți legitimi, boierii îl instalează pe tron pe unul dintre ai lor, Vasili Șuiski.
Simțindu-se puternici, boierii se dedau la un șir de brutalități care provoacă noi răscoale printre țărani și… apariția unui al doilea fals Dmitri, sprijinit la fel ca și primul, de polonezi.
Simțind că le scapă puterea printre degete, boierii cer ajutorul suedezilor, dușmanii de moarte ai polonezilor, în timp ce regele Poloniei, Sigismund al III-lea Vasa, îl proclamă țar pe al doilea fals Dmitri, al cărui nume este în realitate Ladislau, a cărui mamă este poloneză.
Într-o tresărire naționalistă, boierii și milițiile populare se unesc pentru a-i alunga din țară pe uzurpatorii străini.
Pe 22 octombrie 1612, armata rusă, având în frunte faimoasa icoană a Maicii Domnului din Kazan, intră în Moscova și îi alungă pe polonezi.
Nu le mai rămâne rușilor decât să restabilească o putere națională adevărată. Stările generale se reunesc și, atente să excludă de la tron pe orice străin, îl aleg pe prințul Mihail Romanov. Descendenții săi vor domni în Rusia până la revoluția bolșevică.
Ziua de 22 octombrie, data aniversării eliberării Moscovei, devine în Rusia sărbătoare națională, închinată Maicii Domnului din Kazan.
Mult mai târziu, în secolul al XIX-lea, aventura falsului Dmitri îl va inspira pe Pușkin să scrie o tragedie romantică, iar Mussorgsky preamărește sufletul rus în opera Boris Godunov.
