În 1825 editura Ballantyne and Co și librăriile Hurst and Robinson falimentează și-l lasă dator cu uriașa sumă de 130.000 de lire pe care se angajează s-o achite treptat.
Soția sa, Charlotte Margarete cu care se căsătoriese în 1797, moare în 1826. El continuă să lucreze intens pentru a-și plăti datoriile.
Suferă de o ușoară paralizie în februarie 1830 și de un atac de apoplexie în noiembrie pentru ca peste un an să paralizeze.
Totuși va publica încă două romane: Count Robert of Paris (Contele Robert din Paris) și Castle Dangerous (Castelul primejdiilor).
La sfatul medicilor, face o croazieră în Mediterana, se oprește pe insula Malta și apoi la Neapole.
Peste un an, în 1832 se duce la Roma, trece prin Florența, Veneția, München, Ulm, Frankfurt și Nijmegen, unde suferă un nou atac de apoplexie foarte grav.
Este dus la Londra, apoi la Casa Abbotsford, pe care o cumpărase în 1811, unde moare pe 21 septembrie.
Opera
Walter Scott, creator al romanului istoric englez şi european, s-a născut la 15 august 1771, la Edinburgh, în familia unui jurist.
A studiat dreptul la Universitatea din acelaşi oraş şi a intrat în barou la 21 de ani.
A manifestat încă din tinereţe un deosebit interes pentru poezie şi folclor culegând legende şi balade scoţiene, pe care le-a publicat în trei volume sub titlul „Cântecele de la fruntariile Scoţiei” (1802-1803). Primele sale lucrări sunt traduceri din opera unor poeţi germani.
În 1814 a scris primul său roman istoric – Waverley – pe care l-a publicat anonim.
Prima sa lucrare originală este poemul romantic Balada ultimului menestrel (1805), urmată de Marmion (1808), care este considerat cel mai reuşit dintre poemele sale epice de factură gotică.
A scris poeme cu subiecte istorice şi legendare, precum Stăpâna lacului (1810), Nunta din Triermain (1813).
Primul său roman istoric – Waverley – a fost urmat de Guy Mannering (1815), Arheologul (1816), Piticul negru, Puritanii, Rob Roy (1818), Temniţa din Edinburgh (1818), O legendă despre Montrose (1819), inspirate din istoria Scoţiei.
Al doilea grup de romane istorice îl formează cele inspirate din istoria Angliei: Ivanhoe (1819), Mănăstirea (1820), Abatele şi Kenilworth (1821), Woodstock (1826).
A scris şi romane inspirate din istoria Franţei: Quentin Durward (1823) şi Talismanul (1825).
Romanele sale au o intrigă complicată, captivantă.
Scott a fost un maestru al dialogului viu şi spontan, dar şi un maestru neîntrecut al reconstituirii trecutului istoric, fiind foarte apreciat de marii maeştri ai realismului şi ridicând romanul istoric pe o nouă treaptă.
