La începutul anilor ’70, în întreaga lume circula o legendă urbană care era menită să-i umple buzunarele unui editor de romane erotice. Nimeni nu a aflat vreodată dacă în spatele afacerii a stat și o acțiune de propagandă care trebuia să le arate occidentalilor că sovieticii erau niște ipocriți și, sub masca puritanismului ”omului nou”, se ascund cele mai dezonorante instincte.
Capitolele cărții scoase pe sub mână de marinari
O să refacem pe scurt povestea cu ajutorul a puținelor mențiuni care s-au păstrat despre cartea ”Nopțile Moscovei – Dormi adânc, dragă tovarășe”, scrisă de… aici ”filmul” se rupe.
Cartea a apărut în 1970, descriind două perioade: prima este din primii ani de după Revoluția din 1918, când mujicul descoperea libertatea sexuală de dincolo de bariera claselor sociale, iar a doua este povestea lui Timur, un speculant cu locuri de veci în cimitirele protipendadei care, în ultima perioadă a anilor ’60, se învârtea printre proxeneți și traficanți de droguri.
Titlul este perfect ales, fiind identic cu al unui cunoscut cântec rusesc, Moskovskaya Vecera, preluat deseori de renumitul cor al Armatei Roșii!
Legenda din jurul cărțiii era că era lucrarea unui rus care se ascundea la Moscova și își scria cărțile de mână, după care scotea capitolele pe căi ilegale din Rusia sovietică, ajutat de marinari și contrabandiști. Adevăratul nume al autorului se ascundea sub pseudonimul de Vlas Tenin.
Cartea a apărut în italiană, franceză, germană și, destul de târziu, în engleză.
Editura era aceeași, Olympia Press, deținută de un personaj controversat, Maurice Girodias. Cartea este considerată de mulți ca fiind ”cea mai curățică” din colecția de pornografie a editurii, dar pentru sovietici tot era ”inaceptabilă”.
Visul lui Girondias era să scoată o ediție în limba rusă care să se vândă pe sub mână în URSS. Nu și-a văzut planul realizat, dar ea a circulat, totuși, xeroxată.
Atunci, sovieticii au început să se apere împotriva poveștii care întina morala fără de pată a rusului model.
Cartea rusească, scrisă în Germania Federală?
Pe 6 februarie 1972, New York Times publică următoarea relatare:
”Sovieticii se dezic de un roman erotic
Un săptămânal sovietic de literatură sugerează că romanul pornografic, căruia i se face mare reclamă în Statele Unite ca fiind ”primul roman erotic modern scris în undground-ul sovietic”, este, de fapt, un fals făcut în Germania de Vest (Republica Federală Germania n.n.).
În primul comentariu făcut până acum în presa de stat sovietică legat de romanul ”Nopțile Moscovei”, săptămânalul Literaturnaya Gazeta spune că a primit o scrisoare de la un cititor al cărții din Germania de Vest care o atribuie scriitorului german Heinz Konsalik.
”De fapt” scrie săptămânalul ”până și la o examinare în grabă a a acestui volum pornografic se poate observa că e cel mai probabil o simplă speculație.”
”Nopțile Moscovei”, publicată de Olympia Press și programată pentru a fi ecranizată, este atribuită unui scriitor clandestin care folosește pseudonimul Vlas Tenin.
Publicația spune că sunt asemănări ca stil și conținut între ”Nopțile Moscovei” și cartea lui Konsalik intitulată ”Nopți de dragoste în taiga”. Taigaua este pădurea din Nordul Rusiei și Siberia.
Este pentru a doua oară când presa sovietică neagă orice legătură între Uniunea Sovietică și o lucrare pornografică apărută dincolo de granițe. Luna trecută, același săptămânal a încercat să demonstreze că banda desenată apărută în Londra, ”Oktyabrina”, este un fals.”
”Colegă ” cu mult mai celebra ”Lolita”!
Am întrerupt relatarea din New York Times de acum 47 de ani pentru a ne familiriaza puțin cu personajul principal, Maurice Girodias. Când a moștenit gustul pentru munca în edituri de la tatăl său, Maurice a preluat și un model de afacere riscant. E vorba de romanele erotice, interzise sub sancțiune penală în mai multe țări, în special Marea Britanie.
Gustul pentru scrisul ”la limita legii” a atras nume mari ale literaturii, ca Henry Miller.
În Paris, Girodias a deschis Olympia Press tocmai ca o astfel de afacere, editând cărți scrise de Henry Miller, Samuel Beckett, John Glassco, Alexander Trocchi sau John Stevenson. Unele cărți erau semnate în nume propriu sau cu pseudonim.
Printre titlurile care i-au adus faimă, dar și multe necazuri penale, se numără ”Tropicul Cancerului” , ”Zorba Grecul”, ”Omul de turtă dulce” sau ”Lolita”!
După cum se vede, literatura care risca să fie cenzurată, pornografia pură și marea literatură universală se îmbinau perfect în editurile acestui om cu o viață ce pare inspirată dintr-o carte ”serie neagră”!
Maurice Girodias a avut multe procese pentru contrabandă cu obiecte interzise, a plătit amenzi uriașe, ascunzându-se în Olanda și apoi în SUA. Până la urmă a fost condamnat la închisoare pentu pornografie și la plata unor despăgubiri care l-au ruinat. Datoriile către autori sau către diverse state l-au urmărit până la moarte, în 1990.
Continuăm articolul din presa americană de acum aproape o jumătate de secol:
”Autentic, spune editorul
Maurice Girodias, președintele Olympia Press, a declarat la New York că nu a auzit niciodată de Heinz Konsalik și a insistat că ”Nopțile Moscovei” este scrisă de un ”cetățean sovietic care trăiește acum în Rusia”:
El spune că romanul va fi publicat luna viitoare în limba originală de către Olympia Press, Tel Aviv, una dintre cele 10 edituri internaționale, specializate în literatură pornografică, înființate în ultimii ani de Girodias. O ediție în idiș va apărea simultan.
Maurice Girodias a spus că este surprins de acuzația din Literaturnaya Gazeta că romanul ar fi fost scris de un vest-german, pentru că în atacurile precedente din presa sovietică nu fusese pusă la îndoială autenticitatea manuscrisului. O cronică apărută pe agenția de presă Novosti după ce, în luna august a anului trecut (1971 n.n.) , a apărut ediția în italană a ”Nopților Moscovei” se spunea: ”este evident că autorul acestei cărți este o persoană profund imorală, care își urăște poporul și țara care îl hrănește”.”
PS Atașat găsiți o copie a articolului din 6 februarie 1972, secretizată de CIA timp de peste 45 de ani. Vă reamintesc faptul că uneori un servciu secretizează chiar și sursele deschise folosite în anumite dosare, pentru a păstra secretul asupra intereselor sale într-o afacere anume. Asta nu face decât să crească misterul din jurul ”Nopților Moscovei”.
