Enigma începe în august 1979. O familie americană de arheologi amatori, în căutare de capete de săgeți și alte obiecte preistorice, face căutări într-o grotă numită Peștera Bizonilor din estul statului Idaho. În locul acestora, descoperă un trunchi de om într-un sac de iută îngropat într-o gaură puțin adâncă.
Rămășițele sunt bine conservate, iar cadavrul, care poartă o cămașă albă cu dungi albastre și un pulover roșu închis, mai păstrează încă urme de carne.
Poliția face căutări intense în zonă, dar nu descoperă nici membrele, nici capul. Criminaliștii au dificultăți să stabilească perioada decesului. Tot ce pot remarca este că trupul a fost tranșat metodic.
DNA Doe Project
Douăzeci și doi de ani mai târziu, în 1991, o fetiță care explora aceeași grotă descoperă o mână mumificată. De data aceasta, poliția reușește să găsească nu prea departe un braț și două picioare învelite în iută.
Experții stabilesc că era vorba de un bărbat cu păr brun-roșcovan, că era de origine europeană și că avea mai puțin de 50 de ani. Însă, în lipsa capului, ancheta bate pasul pe loc. Oasele sunt așezate într-un depozit.
În martie trecut, antropologii de la Universitatea din Idaho, mizând pe progresele înregistrate în materie de studiu al ADN și având acordul poliției, iau legătura cu DNA Doe Project.
Această organizație se bazează pe genealogia genetică pentru a reconstitui, pornind de la ADN-ul victimei, arborele său genealogic.
Voluntarii organizației petrec peste 2000 de ore studiind genele „mortului din grotă”. După o muncă uriașă, cercetările se strâng în jurul persoanei lui Joseph Henry Loveless, născut în 1870.
Mormântul gol
Misiunea este foarte dificilă, dat fiind că părinții lui Loveless erau pionieri mormoni care veniseră din Utah. Or, în acea perioadă, mormonii erau poligami, având zeci de copii și mariaje interfamiliale, ceea ce afectează ADN-ul.
