Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria secretă > Misterul morții lui Napoleon. A fost asasinat?
Istoria secretă

Misterul morții lui Napoleon. A fost asasinat?

Moartea împăratului nu a venit pe neașteptate. De mai multe luni, Napoleon suferea de dureri abdominale, greață, transpirații nocturne și febră. Era slăbit. Se plângea de dureri de cap, slăbiciune în picioare și disconfort față de lumina puternică. Tranzitul intestinal era și el afectat. Vorbirea îi devenise greoaie, gingiile, buzele și unghiile lui erau incolore. Mai întâi a susținut că a fost otrăvit, apoi a căpătat convingerea că suferă de același cancer care îl ucisese pe tatăl său. La 4 mai 1821, Napoleon și-a pierdut cunoștința. Pe 5 mai, s-a produs moartea și au început întrebările.

Moartea lui Napoleon, survenită pe 5 mai 1821, a dat naștere unei controverse care durează până în zilele noastre. Unii susțin că Napoleon a murit de cancer de stomac, ca și rudele sale: bunicul, tatăl, fratele său Lucien și trei dintre surori. Cea mai puternică dovadă în sprijinul morții naturale a lui Napoleon este autopsia făcută imediat după moarte și semnată de șapte medici. Aceasta arată că împăratul s-a stins din cauza unei perforații a stomacului provocată de cancer. Cealaltă tabără susține, însă, că Napoleon ar fi fost otrăvit și își bazează teoria pe analizele recente făcute asupra unor fire de păr ale împăratului. Chiar Napoleon stă la baza acestei teorii a asasinatului.

În aprilie 1821, când și-a făcut cunoscute ultimele dorințe, împăratul a ținut să precizeze că moartea lui e prematură, iar englezii și ucigașul plătit de aceștia sunt responsabili pentru sfârșitul său. De la moartea lui Napoleon au fost scrise sute de cărți, articole și prelegeri pe această temă, multe dintre ele extrem de subiective. A trece în revistă toate speculațiile ar fi imposibil. Mult mai simplu ar fi să încercăm să examinăm faptele și argumentele cele mai des invocate.

 

 

A fost Napoleon otrăvit?

Primul care a vorbit despre o posibilă otrăvire a lui Napoleon a fost medicul irlandez Barry O’Meara. Și asta pe când împăratul încă mai trăia. Medicul l-a îngrijit pe fostul împărat timp de trei ani, până când a aruncat bomba afirmând că guvernatorul britanic al insulei Sf. Elena, Sir Hudson Lowe, i-ar fi poruncit să-i „scurteze viața lui Napoleon”. În 1818, O’Meara l-a acuzat pe guvernatorul Lowe că a încercat să grăbească moartea lui Napoleon. În 1822, a publicat o carte în care pretindea că guvernul britanic era hotărât să elimine orice posibilitate ca împăratul să se întoarcă în Franța. Mulți oameni credeau că O’Meara are dreptate, dar nimeni nu putea dovedi acest lucru.

A fost otrăvit cu arsenic?

În zilele noastre, dat fiind progresul tehnicilor de investigare, s-a trecut la analize complicate. Nu mai puțin de șapte fire din presupusul păr al lui Napoleon au fost examinate în laboratoare de renume din întreaga lume, inclusiv FBI din SUA, Harwell Nuclear Lab din Marea Britanie și „Slowpoke” în Toronto. Firele examinate conțineau niveluri de arsenic cuprinse peste 1,93 până la 16,8 părți pe milion. Arsenicul natural din părul uman este de aproximativ 10 / ppm. De fapt, după ce FBI și-au efectuat testele pe probe de păr prezentate de M. Jean Fichou în 1994, s-a ajuns la o concluzie interesantă. „Cantitatea de arsenic este mai mare decât nivelurile normale de fond găsite în părul majorității oamenilor care trăiesc astăzi. Cu toate acestea, laboratorul FBI nu are păr cu care să compare aceste rezultate pentru perioada în care a trăit Napoleon.” Marea problemă este că firele de păr oferite pentru analize de diferiți „colecționari” nu au putut fi autentificate cu certitudine ca provenind de la Napoleon. Mai mult, nu s-au efectuat teste ADN care să indice măcar că firele de păr testate provin de la aceeași persoană. Această comparație ar fi putut lămuri de ce nivelurile de arsenic din părul examinat au variat atât de mult.

Cu alte cuvinte, pentru a avea vreo siguranță, ar fi necesar să fie dezgropate rudele lui Napoleon pentru a compara ADN-ul. Chiar și așa, fără a-l exhuma pe Napoleon, nu există nicio modalitate de a fi siguri că firele de păr prezentate provin chiar de la împărat.

Ultimele cercetări

În ultimii ani, dezbaterea despre arsenic a reapărut după ce Ben Weider și dr. John Fournier au demonstrat în mod concludent că unele dintre firele de păr testate anterior conțineau arsenic anorganic „comercial” care a fost produs ca otravă pentru șobolani. Istoricii știu că Sfânta Elena era infestată de rozătoare, la fel ca majoritatea zonelor populate din acele timpuri. Arsenicul era folosit în doze mari pentru a ucide șobolanii, dar și ca medicament de uz uman în tratarea sifilisului și a altor boli. Otrava pentru șobolani a fost folosită din abundență la Sfânta Elena, chiar și în reședința imperială. Se spune chiar că într-o zi, când împăratul a ridicat pălăria să și-o pună pe cap, din ea a sărit un șobolan.

În anii 50 ai secolului trecut, doctorul Sten Forshufvud a afirmat că Napoleon prezenta 28 dintre cele 31 de simptome ale otrăvirii cu arsenic. Cercetările ulterioare au arătat, însă, că acesta nu poate fi un argument. „Nu există un singur set de simptome. Oamenii diferiți răspund diferit, în funcție de cât de mult arsenic e în organismul lor. Contează și modul în care intră în contact cu otrava. Arsenicul poate fi inhalat, ingerat sau absorbit prin contact. Intoxicația cu arsenic este dificil de identificat, deoarece cea mai mare parte a arsenicului se elimină în termen de trei zile de la expunere. Arsenicul care rămâne este stocat în creier, oase și țesuturi și produce probleme grave.

Unele persoane nu prezintă simptome imediate, dar expunerea poate provoca mai multe tipuri de cancer sau diabet mai târziu. Există dovezi că arsenicul poate duce și la boli de inimă sau accidente vasculare cerebrale. Poate provoca leziuni pe termen lung ale ficatului, rinichilor și sistemului nervos central. ”

Autopsia împăratului

Până în acest moment, autopsia pare cea mai de încredere sursă de a afla de ce a murit împăratul. Ea a fost efectuată de medicul francez dr. Antommarchi și arată că Napoleon avea un ulcer perforat la stomac. „În mod normal, oamenii mor imediat, dar Napoleon a avut noroc: ficatul a blocat perforația”, spune Thierry Lentz, un istoric specializat în perioada Primului Imperiu. Autopsia a relevat, de asemenea, și alte leziuni în stomac, probabil canceroase. Remediul dat împăratului în acel moment nu a făcut decât să agraveze sângerarea. „Cu două sau trei zile înainte de moartea sa, i s-a administrat un medicament pe bază de mercur”, spune Thierry Lentz. „La acea vreme, nu se știa că acest lucru dăunează sănătății. Acest așa-zis medicament a provocat cu siguranță o hemoragie masivă.”

Se mai poate afla adevărul?

Până când autoritățile franceze nu vor permite deschiderea sicriului aflat în Domul Invalizilor din Paris pentru a fi făcute teste, teoriile conspirației despre moartea lui Napoleon vor continua să prolifereze, atât în cărți respectabile, cât și pe obscure site-uri de internet. În momentul de față, cea mai probabilă versiune este totuși că Napoleon s-a stins din cauza leziunilor de la stomac.

Articol realizat de Ovidiu Drugă.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA