Cu combinezon spațial, cască, ghete și tuburi de alimentare, într-o poziție care sugerează starea de imponderabilitate, personajul pare ieșit direct dintr-o stație spațială.
Construcția catedralei spaniole a început în 1513 și a durat până în 1733. Cum au putut constructorii medievali să știe cum vor arăta astronauții din viitor? Au intrat ei în contact cu extratereștri?
În 1968, în cartea sa, Carele Zeilor, Erich von Däniken a lansat ideea că extratereștrii au vizitat Terra în zorii omenirii, iar semnele lor pot fi întâlnite peste tot. El a prezentat, printre alte „dovezi”, celebrul basorelief de la Palenque, care ar înfățișa un astronaut.
Că în realitate, placa tombală era o reprezentare a regelui mayaș Pacal în relația sa simbolică cu Arborele Vieții, are mai puțină importanță.
Întrebarea este de ce Däniken și alți vânători de „urme ale extratereștrilor” nu l-au descoperit pe astronautul misterios de la Salamanca.
Adevărul este că, începută în 1513, din porunca regelui Ferdinand al II-lea de Aragon, Catedral Nueva nu avea, la sfârșitul lucrărilor, în 1733, nici un astronaut pe fațadă.
Cum, de-a lungul secolelor, monumentala construcție a suferit stricăciuni grave, a fost nevoie de un proiect amplu de restaurări.
În 1992, au avut loc lucrări de renovare și reparare a intrării catedralei.
Unul dintre artiști, Jeronimo Garcia, care a fost șeful de lucrări, a decis să adauge operei o tușă personală și a inclus două sculpturi noi, cu aer de modernitate.
Una dintre ele este astronautul nostru, ales pentru că a fost considerat un simbol al secolului XX, în care omenirea a reușit să zboare în spațiu și să pună piciorul pe un alt corp cosmic – Luna.
La fel ca în cazul multor altor „mistere” de tip Däniken, explicația prezenței astronautului pe fațada Catedral Nueva este mult mai banală.
A doua sculptură adăugată de Garcia este un faun care mănâncă înghețată dintr-un cornet.
