Fiecare faţetă are o gaură în mijloc, iar pe fiecare colţ al structurii goale pe interior există mici bile. Sunt aşa numitele dodecaedre.
Câteva dintre dodecaedrele găsite sunt din piatră, dar cele mai multe sunt dintr-un aliaj de cupru.
Datează din secolele al II-lea sau al III-lea î.Hr şi sunt cunoscute drept ”dodecaedrele romane”, scrie The Vintage News.
Probabil erau obiecte foarte utile, căci sunt multe şi par a fi fost utilizate de persoane diferite.
Au fost găsite în morminte, în apropierea câmpurilor de luptă, printre bogăţiile pământului sau pe fundul râurilor.
Dar bine, la ce puteau ele folosi?
Câte dodecaedre, atâtea răspunsuri.
Potrivit RomanDodecahedron.com, cercetătorul olandez GMC Wagemans consideră că era vorba despre un instrument de măsură, care le permitea agricultorilor să ştie când să planteze culturile de iarnă, pentru a obţine cea mai bună recoltă.
Unii cred că erau obiecte religioase, dar nu există fapte dovedite care să susţină această teorie.
Alte teorii nedemonstrate sugerează că erau un fel de zaruri, un dispozitiv de calibrare al conductelor de apă sau o unealtă folosită în armată.
Găurile de pe fiecare faţă nu au dimensiuni egale de la un dodecaedru la altul, ceea ce îi face pe savanţi să pună la îndoială că obiectele ar fi fost instrumente de măsurare.
Unii cred că ar fi putut fi sfeşnice pentru că au fost găsite cu ceară în interior (de ce ar fi fost totuşi nevoie de un dodecaedru pentru un obiect cu utilizare atât de banală, nu poate fi de înţeles).
Extraterestre?
Istoricul grec Plutarh susţine că ar fi fost reprezentative pentru zodiac, dar inscripţiile de pe obiect nu se potrivesc cu această teorie.
Desigur, au existat şi aceia care cred că obiectele sunt extraterestre.
Altă idee este că fiecare dodecaedru era un fel de aparat de ţesătură folosit pentru a realiza mănuşile pentru armată, dar mulţi ţesători experimentaţi nu sunt de acord cu această ipoteză, pentru că ţesătura ar fi prea largă, dacă s-ar folosi astfel de instrumente.
Puteau fi folosite drept greutăţi pentru plasele de pescuit?
Sau un decodificator pentru mesaje secrete? S-a sugerat de asemenea că acestea erau încălzite şi apoi aruncate în apa de baie!
Altă ipoteză presupune că acestea erau obiecte care arătau viitorul.
Puteau fi şi „articulaţii” pentru schelele de construit, obiecte de masaj, unelte pentru marochinărie, ştampile cu ceară, arzătoare de tămâie, matriţă pentru pietrele folosite în catapulte sau dispozitive care erau aruncate pentru a speria caii.
Alţi experţi au sugerat că ar fi putut folosi în acvarii, dar la dimensiunile acestea, peştii pe care i-ar fi putut ţine erau foarte mici. Altă idee este de stocare a mâncării şi preparării, dar, din nou, nu pare să fie suficient de mari pentru a ţine multă hrană.
Obiecte decorative?
Există şi cei care precizează că există o explicaţie mult mai simplă: erau simple obiecte decorative care ar fi arătat altora că deţinătorul era un meşter cu capacitatea de a face astfel de obiecte complexe sau cineva suficient de bogat pentru a deţine astfel de obiecte.
Dodecaedre mai mici au fost descoperite în Asia de Sud-Est, dar acestea sunt realizate din aur, iar geologii sunt aproape siguri că erau doar obiecte decorative.
Un icosaedru roman, un poliedru cu 20 de faţete plane, a fost descoperit la Arloff, în Germania. El se află la Rheinisches Landesmuseum din Bonn, alături de mai multe dodecaedre.
Deocamdată, savanţii şi arheologii nu sunt deloc mai aproape de găsirea unei explicaţii, aşa că imaginaţia poate să zburde în voie.
