Bărbatul de stat căruia îi datorăm România Mare a fost asasinat de sovietici sau a fost victima unui malpraxis?
Puțini bărbați de stat și-au pus cu atâta putere amprenta asupra istoriei românești ca Ion I.C. Brătianu (Ionel). De cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministru al apărării naționale și tot de două ori ministru al afacerilor externe și al lucrărilor publice, Ionel Brătianu are, fără îndoială, un merit imens în ceea ce privește reîntregirea țării. N-a fost un sfânt. Ministru de Interne în vremea răscoalei din 1907, Ion I.C. Brătianu a condus represiunea cruntă împotriva țăranilor răsculați.
Regele neîncoronat al României
În ultimii ani ai vieții lui Ion I.C. Brătianu, amintirea răscoalei din 1907 se estompase. Brătianu era numai eroul reîntregirii naționale. Numit de dușmani „Vizirul” sau „Sultanul” , Brătianu se lăuda că poate pleca și reveni la putere după bunul său plac. Influența sa asupra regelui Ferdinand era uriașă. După moartea acestuia, în iulie 1927, premierul liberal era de departe cel mai important om al țării, regele neîncoronat al României. Regența se afla sub influența sa. Brătianu se impunea din nou, așa cum o făcuse în ceea ce privește renunțarea lui Carol la succesiunea la tron sau adoptarea Constituției din 1923. Nu avea decât 63 de ani și toată lumea se aștepta să mai „domnească” ani buni.
O boală ciudată
Soarta lui Brătianu a fost, însă, alta. O boală aparent banală avea să pună capăt marelui bărbat de stat în numai câteva zile. Ziarul Unirea Poporului din Blaj a relatat cu lux de amănunte ultimele zile ale lui Brătianu într-un articol publicat pe 4 decembrie 1927. Duminică, 20 noiembrie, Ion Brătianu e încă sănătos. Participă la o reuniune în palatul societății de „Cruce Roşie”, alături de regina Maria și de principesa-mamă Elena. Seara, însă, simte o mică apăsare în gât şi durere la înghiţit. Doctorii vin în dimineața zilei următoare și-l examinează, dar nu găsesc nimic de speriat în starea lui de sănătate. Ziua de marți, 22 noiembrie, starea e aceeași. Brătianu are dureri la înghițit, febră și amigdalele inflamate. Miercuri lucrurile se agravează brusc. Bolnavul simte că se sufocă.
Operația făcută de dr. Angelescu a înrăutățit starea bolnavului?
Medicii decid că e nevoie de o operație. Se apelează la dr. Angelescu, ministrul liberal al instrucțiunii publice. I se face o traheotomie, o tăietură rotundă, Ia rădăcina gâtului, în care s-a introdus o canulă traheală, o „țeavă de argint”, menită să-l ajute să respire. Țeava e, însă, prea subțire, fiind destinată copiilor. Bolnavul e gata să se sufoce sub ochii medicilor. Se aduce, însă, o nouă țeavă, mai groasă, iar bolnavul își revine. Poate chiar să doarmă, iar medicii anunță că Brătianu e în afara oricărei primejdii. Noaptea, starea de sănătate a premierului se agravează. În disperare de cauză, medicii se decid pentru a doua operație. Din cauza canulei traheale, Brătianu nu mai poate vorbi. Cere hîrtie și scrie două-trei cuvinte pentru a-i liniști pe cei dragi. E convins că se va face bine.
Moartea devine inevitabilă
Medicii sunt, însă, din ce în ce mai îngrijorați. La prima operație au extras puroi din gâtul pacientului și l-au trimis la analize. Rezultatele analizelor i-au făcut să înmărmurească- e vorba de o infecție cu streptococ. Cea de a doua operație e inutilă, infecția se răspândise deja în tot organismul. Medicii realizează că e vorba de septicemie. Moartea lui Brătianu, pe care nimeni nu o luase în calcul, era o chestiune de ore. „După dejun, mă întorc şi găsesc pe doctorii Danielopol, Burileanu şi Lupu, care par a nu mai avea nici o speranţă”, scrie diplomatul Raoul Bossy în jurnalul său. Casa este plină de lume: familia, intimii, Guvernul, Regina Maria şi regenţii vin să vadă pe Elisa Brătianu şi să-i ceară veşti. Biata femeie este prăpădită”, scrie I Ghe. Duca, în memoriile sale, despre sfârşitul lui Brătianu. Medicii o anunță pe soția bolnavului că nu mai e nimic de făcut. La căpătâiul lui încep să sosească, rând pe rând, miniştrii, prietenii, membrii Regenţei. Soția, frații și fiul, Gheorghe Brătianu, chemat de urgență de la Iași) nu se mai desprind de la căpătâiul muribundului. Moartea survine la 6.45. În certificatul de deces, medicii menționează drept cauză a morții angina streptococică. Cauza morţii menţionată de medici pe certifcatul de deces a fost: angina streptococică.
A fost Ion I.C.Brătianu asasinat?
Ciudata moarte a celui mai puternic politician român a dat naștere mai multor scenarii, „teorii ale conspirației”, cum le-am spune noi astăzi. Unii au spus că ar fi contractat boala în urma unei întâlniri cu diplomatul Nicolae Titulescu. Titulescu s-ar fi vindecat, dar Brătianu nu. Alții au pus, însă, moartea fulgerătoare a lui Brătianu, la numai câteva luni după cea a regelui Ferdinand, pe seama agenților sovietici care l-ar fi eliminat infectându-l cu streptococi. Mult mai credibilă este, însă, varianta că Ionel Brătianu a fost victima unui malpraxis. Această teorie este pusă în circulație de ziarul „Adevărul” din 25 noiembrie 1927. După discuțiile cu medicii, reporterii au ajuns la concluzia că primul diagnostic, de amigdalită, a fost greşit. De fapt, ar fi fost vorba despre o inflamaţie a faringelui. „Primul început al boalei nu se deosebea întru nimic de amigdalitele obişnuite. Premierul avea dureri la înghiţit, febră până la 38 de grade, o sensaţie de boală. Examenul gâtlejului a arătat că e vorba de o inflamaţie a amigdalelor. S-a instituit tratamentul obişnuit”. Însă, medicii au constatat că boala nu evolua în mod obişnuit, ci dimpotrivă: starea generală a premierului era foarte rea, inflamaţia progresa rapid, în ciuda tratamentului administrat, iar temperatura nu sărea de 39 de grade. Ca urmare, s-a recurs la examen bacteriologic. Rezultatele de laborator au dat verdictul: infecţie cu streptococ. Inflamarea gâtului s-a complicat cu un edem al epiglotei. Practic, epiglota s-a tumefiat şi a afectat respiraţia. Riscul de asfixiere a devenit foarte mare. „În faţa acestei situații atât de grave, medicii au recurs la un mijloc eroic: s-a decis intervenţia chirurgicală numită tracheotomie. (…) Această operaţie era foarte curentă în trecut, când din cauza anginei difterice, primejdia sufocării venea mai des. Astăzi, operaţia se face rar, în cazuri cu totul deosebite, cum a fost al lui Ionel Brătianu”, relata „Adevărul”. Intervenția chirurgicală, realizată de doctorul Constantin Angelescu, a părut un succes. Ionel Brătianu putea respira, dar boala nu fusese extirpată, iar infecţia progresa. S-a ajuns la insuficienţă renală. Atunci, ca o ultimă soluţie, medicii au decis o a doua operaţie, cu riscuri mari, dar nici asta nu l-a mai salvat pe premier.
Material realizat de Ovidiu Drugă
