Mircea cel Bătrân bate palma cu regele Ungariei pe 7 martie 1395

 

Acum 625 de ani, pe 7 martie 1395 se semna, la Braşov, Tratatul de prietenie şi alianţă împotriva otomanilor dintre Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti (1386-1418), şi Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387-1437).

În 1394 are loc lupta de la Rovine. Cronicarul turc Orudj consemnează că „s-a dat o mare bătălie”, că „din amândouă părţile au murit mulţi oameni” şi că, la sfârşit, sultanul „se retrăgea plin de demnitate”.

La rândul lor, cronicile slave arată că „lănci nenumărate s-au frânt şi s-au tras atâtea săgeţi, încât cerul nu se putea vedea de mulţimea lor”, adăugând că, din cauza pierderilor suferite, Baiazid „s-a spăimântat şi a fugit. Iar râul acela curgea roşu de sângele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”.

Adevărul e undeva la mijloc. Se pare că Mircea cel Bătrân obținuse un succes din punctul de vedere al daunelor provocate adversarului. Totuși, turcii erau prea mulți pentru a fi goniți peste Dunăre. Un pretendent, Vlad, este pus de otomani pe tron.

Mircea mai dă o luptă nefavorabilă în zona Curții de Argeș și se refugiază la Brașov.

Jurământul de omagiu

Mai mult, tratatul semnat la Brașov pe 7 martie 1395, considerat de mulți istorici o alianță antiotomană, oricât de patrioți ne-am crede, nu putea fi semnat pe picior de egalitate.

Mircea cel Bătrân făcea atunci jurământului de omagiu, ceea ce în acele timpuri era de vasalitate: „Sub credința și jurământul nostru și al boierilor noștri, prestat de noi mai înainte, după cum se cuvine (sub fide et iuramento nostris et baronum nostrorum, per nos prius debite prestitis)”.

Tratatul este documentul care atestă că Sigismund planifica o cruciadă împotriva turcilor, cu scopul de a-i îndepărta de la linia Dunării. E vorba cruciada care avea să se termine prost la Nicopole, în 1396.

Tratatul era îndreptat “împotriva acelor vrăjmasi cumpliţi, vicleni şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri care sunt turcii”.

Scopul tratatului

Tratatul stabilea scop, strategie și acţiuni comune contra otomanilor. Mircea cel Bătrân se angaja: “Ca ori de câte ori de acum înainte regele maghiar va merge cu oştirea să împotriva aşa-zişilor turci sau împotriva unor părtaşi ai lor atunci tot cu oştirea, oamenii şi toată puterea noastră să fim datori a merge cu dânsul de asemenea noi înşine împotriva acelora”.

Dacă însă regele nu ar fi venit în persoană şi ar fi trimis doar oştirea, Mircea se angaja să asigure liberă trecere precum şi hrană necesară, contra cost, oştirii regale ce va merge în părţile lui Dobrotici sau în orice alte locuri.

Fugar

Trebuie precizat că, pe 7 martie 1395, domnul muntean fusese gonit din Țara Românească.

Ba mai mult, tratatul de Brașov îl întărește cu pecetea mică, cea destinată actelor interne, nu cu pecetea mare, destinată actelor externe. În timpul retragerii Mircea nu avusese timp să recupereze toate bunurile care îi aparțineau.

Turcii îl impuseseră pe tron pe Vlad I, de aceea se afla Mircea la Brașov.