În noua casă, Mille are ocazia să vadă des pe preotul Dumitrescu, de la biserica Icoanei, teolog cult și inteligent, făcându-și din profesie apostolat, cu care are discutii îndelungate, în special asupra copiilor necredinciosului, rămași nebotezați, până când între ei se stabilește o adevărată prietenie.
Sfinția sa e invitat uneori la masă unde pune o vorbă bună pentru Cristos și soția amfitrionului, iar la cafea se trece în biroul împodobit cu tablouri frumoase, prilej de convorbiri asupra picturii și artei în general.
Cu toate că e dușman al bisericii, pentru factura lor estetică, Mille își are ferestrele camerei de lucru împodobite în vitrouri reprezentând cerebrul Drum al Stelei și nu disprețuiește nici câte o icoană, pe care o admiră, nu pentru ce reprezintă, dar pentru vechimea ei, pentru patina ei arhaică, amintitoare de vremuri străbune.
La ea se adaugă altele, în argint și aur, ale soției cucernice, și apoi altele, făcute dar de preot, până se întregește colecția cu un policandru de la o veche mănăstire din Moldova, cu candele, cu un patrafir, cu o strană în toată regula și cu un iconostas pe care stă deschisă o evenghelie bătrână.
Odăjdiile și lucrurile din fața altarului nu mai pot fi puse acum în peretele biroului, ci li s-a amenajat un loc aparte, adevărat paraclis, în care stăpânul casei citește din când în când adevărurile din cartea sfântă.
Credința i se strecoară în suflet pe nesimțite până când merge într-o bună zi și la biserică, chipurile să asculte corul și predica, în realitate atras de puterea nevăzută.
E un caz de credință târzie unic, care s-ar putea numi convertirea prin artă.
Sursa: Gazeta Municipală din 28 ianuarie 1945
- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin
