Este ultima islamizare din zona Meglen. Conform tradiției păstrate în toate satele meglenite, un eveniment a avut loc în Ziua Paștelui, când episcopul, în loc să urmeze liturghia și să binecuvânteze oamenii cu binecuvântarea obișnuită „Hristos a înviat”, i-a binecuvântat în limba turcă și le-a cerut să devină musulmani și el însuși trecând la islam.
În 1759, întregul sat a fost islamizat, sub conducerea de episcopului meglenit Ioan.
Cele patru biserici au fost transformate în moschei. O parte din locuitorii din Nânta, care nu au acceptat islamul, au fugit în Veria, Naousa și Resen. Satul a primit și un nume paralel în limba turcă, Yediköy.
Locuitorii islamizați au păstrat, totuși, unele obiceiuri neislamice, cum ar fi sărbătorirea Sfântului Gheorghe și a Sfântul Ilie.
Suferințe peste suferințe
Sătenii au suferit și în Primul Război Mondial, mai ales în 1916, când au fost deportați în centrul Bulgariei de autoritățile militare bulgare, pentru că pe acolo a trecut linia frontului. După încheierea războiului, jumătate din sat a revenit.
În conformitate cu Tratatul de la Lausanne, în 1924, populația musulmană a fost evacuată forțat în Turcia și, în locul ei, autoritățile grecești au stabilit familii de refugiați din Anatolia și Caucaz.
Nântenii au vrut să vină în România, dar guvernul de la București a refuzat să-i primească, așa că s-au stabilit în Turcia europeană.
Nânta au fost grav afectată și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în special în ofensiva din ianuarie 1944, când soldații bulgari au ars și ucis patru săteni.
Mai târziu a suferit și în timpul războiului civil, când o parte a populației s-a mutat în Macedonia de Nord și în țările din Europa de Est. După încheierea războaielor, satul a fost restaurat.
