Cu toate acestea, în 1980, el a fost citat de fostul spion American, Col. John F. Grombach, ca sursă a sa din Al Doilea Război Mondial.
Grombach fusese fondatorul și șeful unei mici agenții independente de spionaj, cunoscută ulterior sub numele de The Pond, care a funcționat din 1942 până în 1955.
Grombach a afirmat că Petiot l-a informat despre masacrul din pădurea Katyn, dezvoltarea rachetelor germane la Peenemünde și i-a dat numele agenților Abwehr trimiși în SUA.
În timp ce aceste afirmații nu au fost susținute de nicio înregistrare a altor servicii de informații, în 2001 au fost descoperite unele documente ale The Pond, inclusiv o telegramă care-l menționa pe Petiot.
Rețeaua mincinoasă
Cea mai profitabilă activitate a lui Petiot în timpul Ocupației a fost falsa sa rețea.
Sub numele de cod „Dr. Eugène”, s-a prefăcut că are un mijloc de a duce în siguranță oamenii căutați de germani sau de guvernul Vichy în afara Franței.
Petiot a susținut că putea aranja plecări către Argentina sau în altă parte din America de Sud prin Portugalia, la un preț de 25.000 de franci de persoană.
Trei complici, Raoul Fourrier, Edmond Pintard și René-Gustave Nézondet, au îndrumat victimele către „dr. Eugène”, inclusiv evrei, luptători ai rezistenței și criminali obișnuiți.
Odată ce victimele se aflau sub controlul său, Petiot le-a spus că oficialii argentinieni au cerut inocularea tuturor celor care intră în țară împotriva bolilor și, cu această scuză, le injecta cianură. Apoi le lua toate obiectele de valoare și arunca cadavrele.
La început, Petiot a aruncat cadavrele în Sena, dar ulterior a distrus cadavrele scufundându-le în var nestins sau incinerându-le.
În 1941, Petiot a cumpărat o casă pe Rue le Sueur nr. 21, lângă Arcul de Triumf, în aceeași săptămână în care Henri Lafont s-a întors la Paris cu bani și permisiunea Abwehr de a recruta noi membri pentru Gestapo-ul francez.
Petiot nu a reușit să păstreze disreția. Gestapo a aflat în cele din urmă despre el și, până în aprilie 1943, auziseră totul despre această „cale” pentru evadarea persoanelor căutate, despre care au presupus că face parte din Rezistență.
Agentul Gestapo, Robert Jodkum, l-a forțat pe prizonierul Yvan Dreyfus să se apropie de presupusa rețea, dar Dreyfus pur și simplu a dispărut.
Un informator ulterior s-a infiltrat cu succes în operațiune, iar Gestapo i-a arestat pe Fourrier, Pintard și Nézondet.
Sub tortură, ei au mărturisit că „doctorul Eugène” este Marcel Petiot.
Nézondet a fost eliberat ulterior, dar ceilalți au petrecut opt luni în închisoare, suspectați că au ajutat evrei să fugă.
Chiar și sub tortură, ei nu au identificat niciun alt membru al Rezistenței pentru că nu știau niciunul.
Gestapo i-a eliberat pe cei trei bărbați în ianuarie 1944.
Descoperirea crimelor
La 11 martie 1944, vecinii lui Petiot din Rue Le Sueur s-au plâns polițiștilor de o duhoare în zonă și de o cantitate mare de fum care ieșea dintr-un coș al casei.
Temându-se un incendiu provocat de coșul de fum, polițiștii i-au chemat pe pompieri, care au intrat în casă și au găsit un foc mare de cărbune într-o sobă din subsol.
Pe foc și în subsol, se găseau rămășițe umane.
