În această scriere clasică, subliniază cauzele social-economice ale celor mai multe boli de mare răspândire, arătând necesitatea transformării mediului social generator de maladii în vederea ameliorării stării de sănătate a populaţiei şi a eradicării ”bolilor sociale”.
Lucrarea reprezintă o abordare de pionierat a problemelor de sănătate publică.
Medicul Ştefan Stâncă, membru post-mortem al Academiei Române, s-a născut la Iaşi, la 16 mai 1865.
Şi-a făcut studiile secundare şi pe cele liceale (1877-1882) în oraşul natal, Iași, apoi a urmat cursuri la Facultatea de Medicină din același oraș(1882-1885) şi la cea din Bucureşti (1885-1891).
Pionierul
A atras, de asemenea, atenţia, printre primii la noi, asupra primejdiei accidentelor de muncă şi a necesităţii prevenirii lor, ca şi a bolilor profesionale, fiind considerat un adevărat pionier al medicinei preventive.
A fost medic de plasă (1891-1894) în judeţele Prahova, Dâmboviţa şi Ilfov, desfăşurând o activitate de veritabil apostolat.
A lucrat în continuare ca medic oftalmolog la Bucureşti (1894-1895), apoi medic la spitalele din Moineşti (1895-1896) şi Tg. Ocna (1896).
S-a preocupat, în paralel, de răspândirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice în rândul populaţiei, desfăşurând o rodnică activitate publicistică, scriind numeroase articole în diverse periodice politice şi în reviste medicale. Scrierile sale abordează aspecte precum rolul factorilor sociali, care stau la baza bolilor profesionale, legătura dintre situaţia economică şi cea sanitară, importanţa igienei pentru ridicarea stării de sănătate etc.
A murit la Iaşi, răpus de tuberculoză, la 11 ianuarie 1897. În semn de preţuire pentru activitatea sa, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române pe 28 octombrie 1948.
Sursa: Agerpres
