Medic şi dramaturg, Ştefan Berceanu, membru post-mortem al Academiei Române, s-a născut la 26 septembrie 1914, la Măceşu de Jos, judeţul Dolj.
Absolvent al Liceului „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, în1941), potrivit aman.ro.
În 1941 a devenit doctor în medicină, iar în 1972 a obţinut titlul de doctor docent.
A urcat toate treptele ierarhiei medicale până la aceea de medic primar şi şef al Clinicii de Hematologie a Spitalului clinic ”Fundeni” din Bucureşti. A fost profesor la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cercetător la Institutul ”Dr. I. Cantacuzino”, unde a deţinut funcţia de şef al Laboratorului de imunologie şi histopatologie experimentală (1953-1963); director ştiinţific şi şef al Secţiei de hematologie din cadrul Institutului de Medicină Internă ”Dr. N. Lupu” (1963-1970).
Lucrări
A introdus unele metodologii moderne cu implicaţii în diagnosticul şi tratamentul bolilor maligne de sânge.
A coordonat o serie de lucrări, între care: ”Imunologie şi imunopatologie” (1968); ”Imunologie, imunochimie, imunopatologie” (1975); ”Hematologie clinică” (1977); ”Mică enciclopedie de boli interne” (1986).
A publicat în reviste de specialitate din ţară şi străinătate peste 830 de studii, rapoarte şi comunicări ştiinţifice în domeniul medicinei.
A fost membru al mai multor organisme ştiinţifice de prestigiu din străinătate: Societatea internaţională de medicină internă, Societatea internaţională de hematologie, Societatea internaţională de chimio şi imunoterapie din Viena, Centrul Superior de Logică şi Ştiinţă Comparată din Bologna, Societăţile de hematologie din Franţa şi Austria. A fost laureat al Premiului Academiei Naţionale „Dei Lincei” din Roma şi al Premiului Fundaţiei „Di Guglielmo”.
Consiliul local Craiova i-a atribuit titlul de „Cetăţean de onoare” şi o stradă din oraş îi poartă numele. În Bucureşti, pe clădirea în care a trăit şi a creat, a fost aşezată o placă memorială. Membru titular post-mortem (31 ian. 1991) al Academiei Române.
Literatura
Ca o întregire a personalităţii sale, a lăsat şi scrieri literare: „Cheile oraşului Breda” (piesă de teatru) şi „Spre bunele tărâmuri” (jurnal de călătorie). A publicat mai multe eseuri asupra umanismului clasic şi ştiinţific, asupra condiţiei biologice a omului, asupra rolului artei şi ştiinţei (”Interferenţe”; ”Filosofia în medicină”), dar şi alte piese de teatru (”Pădurea”; ”Străinii”).
A murit la 9 noiembrie 1990, la Bucureşti.
