Baia de sânge are loc la exact trei ani după suirea sa pe tron, în 13 februarie 1689, și la câteva luni după fuga precedentului rege, catolicul Iacob al II-lea Stuart.
Wilhelm de Orania, care era protestant, îi somase pe șefii catolici scoțieni să îi jure supunere înainte de 1 ianuarie 1692.
Puși în încurcătură, aceștia îi solicită lui Iacob permisiunea de a rupe jurământul care îi lega de el. „Pretendentul”, aflat în exil la Versailles, ezită mult până le-o acordă.
Alaistair Maclain, șeful clanului Mac Donald, așteaptă până în ultimul moment pentru a merge să depună jurământul pentru noul rege. Însă dificultățile drumului și un concurs nefericit de împrejurări îl întârzie.
Iritat, Wilhelm de Orania decide să dea un exemplu. Îl trimite pe Robert Campbell, comandantul regimentului din Argyll, în fruntea a o sută de oameni la clanul Mac Donald.
Campbell, rudă îndepărtată cu Maclain, îi cere acestuia ospitalitatea. Este găzduit cu generozitate, împreună cu oamenii săi timp de două săptămâni.
Atunci primește ordinul scris de a-și masacra toate gazdele.
Campbell profită de întunericul nopții pentru a-i ataca și ucide în timpul somnului pe membrii familiei.
S-au înregistrat treizeci și opt de morți. Inclusiv bătrânul Maclain.
Plini de remușcări, totuși, mai mulți dintre soldați și-au cruțat victimele, lăsându-le să fugă.
Masacrul a provocat un enorm scandal, inclusiv în rândurile protestanților scoțieni. O comisie specială de anchetă a ajuns chiar la concluzia că soldații nu ar fi trebuit să se supună ordinului criminal.
