Începând de vineri, publicul are acces în hipogeul Colosseumului, adică în vasta rețea de subterane de sub amfiteatru, după ample lucrări de restaurare a acestora.
Un traseu care trece printre oseminte precum și o aplicație mobilă dedicată permit de acum vizitatorilor să pătrundă în culisele acestui edificiu funest, din care oamenii și animalele ieșeau rareori în viață.
Sponsorizată de firma de încălțăminte italiană Tod’s, restaurarea, începută în 2018, a fost realizată de o echipă de 81 de arheologi, ingineri și alți experți, care au curățat și consolidat zidurile de cărămidă și piatră ale hipogeului, care se întinde pe o jumătate de hectar.
„Redăm în sfârșit publicului acest monument din interiorul unui monument”, a declarat directoarea sitului UNESCO, Alfonsina Russo, în cadrul unei conferințe de presă.
Inaugurat în anul 80 î.Hr., în timpul domniei lui Titus, Colosseumul a fost terminat în vremea succcesorului acestuia, Domițian, cel care a organizat mai ales lucrările la hipogeu.
Acest dedal de coridoare și de săli era în centrul mecanismului jocurilor, fie că era vorba de lupte cu gladiatori, de vânătoarea de animale sălbatice sau de execuții publice.
Un tunel impresionant ducea către locul de antrenament al gladiatorilor și către un spital și morgă.
Deși cel mai celebru amfiteatru din Roma antică, vizitat anual de șapte milioane de turiști, este parțial ruinat, „măruntaiele” sale încă dau mărturie despre formidabila inginerie pusă în serviciul acestor măceluri care făceau deliciul mulțimilor.
Acoperit altădată cu lemn, labirintul de coridoare și de camere întunecoase folosea drept culise ale Colosseumului și drept ultimă închisoare pentru oamenii și fiarele care erau aruncate în arenă.
„Era întuneric, mirosea urât. Condițiile erau îngrozitoare pentru sclavi și animale”, a declarat pentru AFP ghidul Cristina. „Trebuie să-ți imaginezi cum ieșeau brusc din beznă, cu zgomotul teribil care venea din arenă…”
În afara luptătorilor, animalele erau și ele introduse în amfiteatru prin tunelul de acces înainte de a fi băgate în cuști.
Printre vestigiile care vor putea fi admirate de vizitatorii hipogeului, se pot distinge încă, pe solul din cărămizi al celor 15 tunele, găuri săpate în blocurile de travertin.
Întărite cu bronz, ele foloseau la ancorarea puternicelor troliuri cu care se ridicau cuștile, decorurile sau platformele pentru lupte.
La fiecare troliu lucrau câte opt sclavi.
Odată ajunse la nivelul solului, cuștile se deschideau, lăsând cale liberă fiarelor înfometate și dezorientate să năvălească în arenă.
La fel ca și restul amfiteatrului, hipogeul este abandonat începând cu secolul al VI-lea, imediat după ultimele jocuri atestate în 523.
Îngropate sub dărâmături și apoi sub diverse clădiri, subteranele nu au fost scoase la lumină decât în secolul XIX.
