Evenimentul Istoric a relatat despre emoționanta descoperire AICI
Laura Voicilă, fiica lui Nicolaie Voicilă (foto), a povestit impresionanta poveste a tatălui ei din timpul detenției ispășite în mare parte pe șantierul de la Cazino.
Ea își amintește că avea 10 ani când tatăl său i-a spus pentru prima dată că, atunci când va crește, va trebui să călătorească în Constanța, să-i recupereze amintirile:
„Vorbeam cu tata despre detenția lui încă de când aveam eu vreo 10 ani. Ne spunea că atunci când o să creștem, eu și fratele meu, să mergem neapărat în Constanța, să facem cumva să intrăm în Cazino și să le căutăm mesajele în pereții clădirii, ne-a spus exact unde să căutăm”.
Fiica își amintește cum tatăl său i-a descris în detaliu interiorul Cazinoului, rugând-o să țină minte toate locurile în care va fi trebuit să caute peticele de hârtii în care el și colegii lui și-au vărsat dorurile și suferințele din infern: poezii scrise pe bucăți de hârtie jupuită de pe sacii de ciment, scrisori pe care ar fi vrut să le trimită celor dragi sau simple iscălituri, toate se traduceau la fel: „Am fost aici. Nu mă uita”.
Revelația de pe 9 mai
La două decenii de la moartea tatălui său, în 9 mai, Laura Voicilă citea în presă că tatăl său nici nu fabula, nici nu vorbea metaforic despre scrisorile și poeziile lor îngropate în zidurile Cazinoului: un petic de hârtie dintr-un sac de ciment purta iscăliturile echipei care, în urmă cu 70 de ani, renovase monumentul. Printre numele înghesuite cu grijă pe bucățica mototolită,
Laura l-a recunoscut pe al tatălui:
„Atunci când am văzut că a fost descoperit un petic de hârtie, primul mesaj de felul ăsta din Cazino, și că pe prima bucată găsită este și numele tatălui meu pe ea, mi-au dat lacrimile.
Tata a avut dreptate în tot timpul ăsta. Adică în primul document care se descoperă să fie și numele tatălui meu, care ne-a vorbit atât de mult și a încercat să ne convingă pe toți că documentele sunt încă acolo și care ne ruga să mergem să le dezgropăm… asta mi s-a părut incredibil…
Tata ne ruga să mergem noi sau să plătim oameni, să facem orice ne stă în putință să le recuperăm mărturiile din perioada aia atât de urâtă pentru ei.
Spunea că el nu se mai întoarce acolo, așa că trebuie musai să mergem noi pentru el. Acum li se face dreptate. Că altfel lumea oricum nu mai vorbește despre ei”, își amintește emoționată fiica deținutului politic, pentru info-sud-est.ro.
„Ei dormeau acolo, pe jos, pe pardoseala Cazinoului, în luna decembrie. Clădirea nu avea geamuri, așa că atunci când era furtună, când era viscol pe faleza aia, îi udau valurile. Închipuiți-vă cum e asta, în lunile decembrie, ianuarie, pe malul mării (…)
Nu mi-a povestit niciodată cu drag despre Cazino. Singura alinare era că nu săpau la Canal, ci făceau ceva frumos, vedeau că iese ceva frumos din mâinile lor.
În rest nu, nu vorbea cu plăcere, ci cu foarte multă suferință despre locul acela. Eu n-am fost niciodată acolo. Acum voi merge pentru prima dată, după ce trece starea de urgență. Tata a suferit mult. Și în detenție și comunism, dar și după Revoluție, când își vedea turnătorii și torționarii pe stradă, în oraș, liberi și cu pensii mari.
După ce Coposu a murit, iar Rațiu s-a retras tot atunci i s-a stins și lui ultima speranță că în România se va mai face vreodată politică decentă, curată. N-a mai durat mult și s-a stins și tata” a încheiat Laura Voicilă povestea tatălui ei, care poate fi citită integral AICI.
