Născută pe 22 iunie 1929, era exmatriculată de la Universitatea din Cluj în 1953, arestată în 1955 şi condamnată în 28 iunie 1956 la un an şi jumătate închisoare pentru „delictul de instigare publică”.
În fapt, Lia Lazăr era acuzată de a fi continuat să fie o credincioasă a Bisericii greco-catolice şi după desfiinţarea ei de către statul comunist în 1948, mai mult ţinând lecţii de religie unor tineri.
Iată cum spunea această tragică poveste într-un interviu acordat de pentru arhiva de memorie orală a Memorialului Sighet:
„Am dat examen de Admitere la Facultatea de Litere din Cluj, unde am fost admisă până în ianuarie 1950. Eram în anul trei. Atunci mi-au adus la cunoştinţă că fiind fiică de deţinut politic nu mai am dreptul să frecventez cursurile…
Am fost arestată în noaptea de cinci spre şase ianuarie 1956 în Cluj. Condamnată la un an şi jumătate puşcărie. Am fost ţinută peste termenul de detenţie fiind „nereeducabilă”.
Mi s-au recunoscut doi ani de detenţie. Am fost dusă la securitatea Cluj, la Malmaison Bucureşti, la penitenciarul Cluj.
Familiei, care a cerut să afle unde mă aflu, i s-a comunicat că sunt la Gherla sau la Mizil. Ceea ce nu era adevărat. Aveam atuncea 26 de ani, eram necăsătorită.
Am fost arestată de mai mulţi securişti, dintre care reţin nume ca: Barani, Gruia. Am fost condamnată pentru delict de instigare publică prevăzut şi penalizat de articolul 337, aliniatul 3 în Codul Penal.
Avocatul meu a fost avocatul Traian Sturdza, care, prin procesul verbal numărul 953 din 1956, este trecut ca avocat ales, dar care, în realitate, a fost avocat din oficiu.
Mamei mele nu i s-a permis să angajeze un alt avocat. Condamnarea mea a fost individuală. Şi adevăratul pretext a fost activitatea pe teren religios, frecventarea liturghiilor clandestine, originea social nesănătoasă, prietenia cu membrii din Partidul Naţional Ţărănesc şi legătura permanentă cu aceştia, discuţii şi expuneri făcute în faţa unor persoane duplicitare sau a unor agenţi provocatori.
Toate consemnate în dosarul de anchetă. Criticarea neîncetată a abuzurilor regimului comunist”.
