Agatopod era diacon și se afla la vârsta senectuții, iar Teodul era citeț – lector. Amândoi slujeau în Biserica din Tesalonic, când Dioclețian și Maximian au poruncit cea mai dureroasă persecuție din istoria creștinismului.
În timpul acestei persecuții creștinii erau obligați să se închine și să aducă jertfe zeilor păgâni. Cei care nu făceau acest lucru erau martirizați.
Agatopod și Teodul s-au înfățișat de bunăvoie înaintea lui Faustin, guvernatorul Tesalonicului și au mărturisit că sunt creștini.
Guvernatorul nu a reușit să-i determine să renunțe la credința lor, deși i-a tentat cu oferte de mărire.
Drept urmare, i-a amenințat cu moartea. Văzând că nici așa nu reușește să îi convingă, a poruncit să fie aruncați în mare.
Agatopod și Teodul au primit cununa muceniciei în apele golfului Salonic.
Valurile le-au scos trupurile la mal, fiind luate de creștinii evlavioși și așezate la loc de cinste.
Averile lor au fost împărțite văduvelor și săracilor, după cum hotărâseră cei doi înainte de sfârșitul lor martiric.
