Tot atunci şi acolo, arcăşiţa Ana Sahlean, soţia viitorului primar din Bucşoaia Grigore Sahlean, i-a oferit un costum popular, o adevărată bijuterie naţională, lucrată de mâinile măiestre a două sute de arcăşiţe.
Înfiinţarea de asociaţii a fost una dintre principalele arme de luptă pentru păstrarea ființei naționale a românilor din Bucovina.
Alte arme erau cabinetele de lectură, căminele culturale şi bibliotecile publice sau editarea în limba română a publicaţiilor culturale sau politice, organizarea de serbări sau vizite la mormântul domnitorului Ştefan cel Mare de la mănăstirea Putna etc.
Să poată rezista marelui pârjol
Un moment important în acţiunea de promovare a conştiinţei naţionale în rândul populaţiei bucovinene este marcat de înfiinţarea arcăşiilor. Aceste asociaţii urmăreau să strângă „în mănunchiuri pe tinerii ţărani, făcându-i să se mândrească că sunt români, să cultive cu îndârjire limba şi datinele strămoşeşti şi astfel să reziste încercării de a-i deznaţionaliza. Ei trebuiau instruiţi să poată rezista marelui pârjol, de data aceasta
naţional, care ne ameninţa şi care cu toate mijloacele trebuia paralizat”, scrie Teodor Bălan în „Arcășiile din Bucovina”, apăraută la Cernăuţi în 1926
O contribuţie de seamă în acţiunea de organizare a arcăşiilor au avut-o studenţii şi intelectualii români de la sate, care, acţionând în spiritul apelurilor repetate adresate de societatea studenţească „Dacia” (primul apel a fost publicat la 7 mai 1905) au dus o vie propagandă în rândul tineretului român pentru înfiinţarea acestei societăţi.
Din anul 1905 au început să se înfiinţeze în satele din Bucovina tot mai multe asociaţii arcăşeşti.
Sursa: Radu Freitag și Eugeniu Păun, Arcășiile și rolul lor în promovarea conștiinței naționale
