În a treia zi de Paşti din 1933, a avut loc la Deva o adunare populară care ieșea din comun, așa începea articolul „Plugarii la tribună”, publicat în Realitatea Ilustrată, căruia astăzi i-am spune advertorial, adică articol plătit, dar fără a fi marcat cu P de la Publicitate.
Frontul plugarilor s’a constituit din propria voinţă a unor săteni, fără amestecul nici unui politician. Faptul însă că această grupare şi-a îndreptat privirile spre d. Groza se explică prin faptul, că d-sa de câţiva ani s’a retras din viaţa politicăă nu intervină.
Groza şi-a desvoltat concepţia d-sale politică, cerând o revizuire a ideologiei învechite şi stăruind că nu înţelege câtuşi de puţin să facă o revoluţie de vărsare de sânge, ci una în pace, în plină legalitate, fără „lăncile de coasă” ale lui Horia şi fără „tunurile de lemn” ale lui Avram Iancu.
„Nu mobilizăm” , a spus d-sa, „decât arma minţii plugăreşti, din care vom face o sită, prin care să fie trecuţi politicianii şi tărâţa să nu treacă, ci numai ce e făină bună” .
Cu alte cuvinte, d. Groza doreşte o selecţionare a conducătorilor treburilor publice, prin prisma intereselor plugăreşti.
