Tribunalul Ilfov a procedat în primăvara lui 1941 la deschiderea succesiunii.
„Din actul de supremă voință al testatorului se stabilește că averea rămasă în urma lui e alcătuită din: o vie la Bucium, lângă Iași, cumpărată din anul 1929 – un teren vast, situat în bariera Păcurari-Iași, cumpărat în anul 1938 – biblioteca – o altă porțiune de vie în Bucium, cumpărată în 1936 – vila din Sinaia, cumpărată în anul 1939 ș.a.
Cu limbă de moarte, Victor Iamandi scrie apoi următoarele:
„Dacă voi fi trimis înaintea judecății și s-ar întâmpla ca, între timp, să încetez din viață, se vor administra toate dovezile de către soția și fiica mea, dovezi hotărâtoare că tot ceea ce am agonisit, într-atâția ani de viață publică, este produsul muncii și al veniturilor pe care mi le-au procurat și situațiile înalte ce le-am deținut vreme îndelungată și locurile ce le-am avut în diverse consilii de administrație, ca și largile ajutoare ce mi-au fost date timp de 7 ani jumătate de marele meu binefăcător d. ing. N. Malaxa (…)
Aceasta pentru a se obține hotărârea cea dreaptă, adică ceea ce știe toată lumea care mă cunoaște și-mi aprceiază onestitatea și caracterul (…)
Imobilul din Iași aparține fiicei mele și cred că-i va rămâne chiar în cazul în care voi fi urmărit (…)
Aceeași credință mi-o manifest cu privire la imobilul Adinei (altă fiică a defunctului – n.red.) din str. Olari 11, pe care l-am cumpărat după ce am ieșit din guvern din veniturile ușor controlabile ce le-am avut în cursul anului 1940, din împrumuturile de peste două milioane, contractate în acest scop, și din ajutorul de 550 mii lei pe care l-a dat fiicei mele binefăcătorul meu d. ing. N. Malaxa (…)
Datoriile mai vechi și mai noi care se cifrează la aproape două milioane jumătate lei, rog pe binefăcătorul d. ing. N. Malaxa să le lichideze, așa precum de altfel a avut amabilitatea să-mi promită atunci când l-am întrebat – la începutul lunii iulie a.c. – ce se va întâmpla cu datoriile mele dacă dintr-o cauză sau alta eu dispar sau nu mai pot să le plătesc din lipsă de mijloace”.
Ce funcții a avut Iamandi
Victor Iamandi a absolvit Facultățile de Drept și Litere din Iași.
Membru al PNL, a fost, în perioada interbelică: ministru secretar de stat (oct. 1934 – aug. 1936), ministru al Cultelor și Artelor (aug. 1936 – mar. 1937, nov. – dec. 1937), ministru al Educației Naționale (feb. – mar. 1938), ministru al Cultelor și Artelor (feb. – mar. 1938), ministru al Justiției (mar. 1938 – ian. 1939, feb. – mar. 1939, mar. – sept. 1939, 21 -28 sept. 1939, sept. – nov. 1939).
A fost un susținător al regelui Carol al II-lea, căruia i-a devenit consilier începând cu 23 noiembrie 1939.
În septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea și preluarea puterii de către legionari, a fost întemnițat în închisoarea de la Jilava din cauza măsurilor anti-legionare pe care le aprobase, sub Carol al II-lea, în calitate de Ministru al Justiției.
Două luni mai târziu s-a numărat printre cei 64 de deținuți politici executați, la Jilava, de un grup de legionari în noaptea de 26/27 noiembrie 1940.
Malaxa, binefăcătorul
Nicolae Malaxa a fost unul din cei mai importanți industriași ai României interbelice.
În același timp, este o personalitate controversată din cauza simpatiilor sale politice.
A fost simpatizant al mișcării legionare și finanțator al aproape tuturor partidelor politice, inclusiv al Gărzii de Fier și al Partidului Comunist Român. Malaxa s-a bucurat de prietenia filosofului Nae Ionescu, reușind prin intermediul acestuia să-și facă relații în mediul legionar și să se apropie de cercurile politice germane.
Sursa: Gazeta Municipală din 11 mai 1941
