Arghezi a intrat în literatură la 30 iulie 1896, cu poezia „Tatălui meu”, semnată Ion Theo. Macedonski îl lăuda, în paginile publicaţiei:
„Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanţă fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes cu toată tehnica veche a versificaţiei, cu toate banalităţile de imagini şi de idei ce multă vreme au fost socotite, la noi şi în străinătate, ca o culme a poeticei şi a artei.
El, împreună cu alţi câţiva, (…) a cutezat ce încă, la noi, afară de două sau trei excepţii, n-a cutezat nimeni, şi anume a ermetiza poezia, altfel zis a o artistocratiza”.
Gala Galaction a publicat studii despre poezia lui Baudelaire şi Macedonski.
„Liga ortodoxă” a apărut la Bucureşti, de la 2 iulie 1896 şi 1 ianuarie 1897.
Ca linie politică, „Liga ortodoxă” era ziarul disidenţei liberale a lui P.S. Aurelian, care, împotriva noului guvern al lui D. A. Sturdza, ia apărarea mitropolitului Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului.
Numeroase articole apără „românismul” şi Biserica Ortodoxă.
Printre textele literare semnate de Macedonski pentru „Liga ortodoxă” se numără poeziile „Pământ” şi „Proletarii”, alături de nuvela „Între coteţe”.
„Liga ortodoxă” a avut un supliment literar săptămânal, cu acelaşi titlu, editat între 20 octombrie şi 8 decembrie 1896.
În ciuda scurtei sale existenţa, revista literară a găzduit în paginile sale poezii semnate de Macedonski, de Arghezi, de Aristide şi Constantin Cantilli, de Elisabeta Ionescu.
Au fost publicate scurte portrete ale unor scriitori străini, printre care Shakespeare, Paul Bourget şi Sully Prudhomme.
